CORIANDRUL, leacul din grădină. Beneficiile asupra organismului

Coriandrul folosit, în prezent, mai mult sau mai puțin în toate bucătăriile lumii contribuie și la sănătatea organismului prin intermediul celor 11 uleiuri esențiale, al acizilor săi și prin vitaminele și mineralele cu proprietăți benefice, pe care le conține

• Primul judeţ care intră sub cod roşu de ploi torenţiale, de luni noapte. Cantităţile de apă vor ajunge până la 100 l/mp

Coriandrul folosit, în prezent, mai mult sau mai puțin în toate bucătăriile lumii contribuie și la sănătatea organismului prin intermediul celor 11 uleiuri esențiale, al acizilor săi și prin vitaminele și mineralele cu proprietăți benefice, pe care le conține

Coriandrul (Coriandrum sativum) este o specie de plantă erbacee anuală (mirodenie) din familia morcovului și a pătrunjelului (Apiaceae) folosită în prezent la scară largă. Datorită frunzelor sale asemănătoare cu ale pătrunjelului, coriandrul a primit numele de pătrunjel chinezesc pe continentul asiatic. Planta este originară din sudul Europei și Vestul Asiei, iar acum este răspândită în toată zona mediterană, în Balcani, în Rusia, în India, în Olanda și în America. România este una dintre țările considerate emblematice pentru coridandru.

Coriandrul crește până la 50 cm înălțime, frunzele pot avea mărimi diferite, iar florile sunt albe sau roz, grupate în umbrele compuse. Mirosul și parfumul tulpinii, inconfundabile, sunt foarte puternice. Fructul plantei, un schizocarp uscat de formă sferică, adăpostește prețioasele semințe picante și plăcut aromate.

Profilul nutrițional al semințelor de coriandru diferă în mod considerabil de cel al tulpinilor sau al frunzelor. Planta este o sursă excelentă de minerale, printre care potasiu, calciu, mangan, fosfor, fier și magneziu. Frunzele de coriandru au un conținut ridicat de vitamine A, C și K și vitamine din complexul B. Flavonoinde întăresc valențele antioxidante ale plantei: quercitină, rhametina sau apigenina, despre care studii recente arată că ar avea rol în prevenirea cancerului, potrivit www.nutrition-and-you.com. Semințele prezintă o bogăție nutrițională mai variată, antioxidanți sub forma vitaminelor și a uleiurilor volatile (borneol, pinen, linalool, cineol, geraniol, terpinen, felandren, dipentene, citronelol, carvonă, camfor), fibre, acizi grași (acid petroselinic și alții), substanțe proteice, aminoacizi, sitosteroli, tocoferoli, cumarine.

Din plantă se utilizează atât frunzele, cât mai ales semințele, care pot fi consumate ca atare sau preparate în scop medicinal sau culinar. Aroma lor, asemănătoare cu a citricelor, este foarte apreciată în bucătăriile de pretutindeni. Este greu de conceput bucătăria indiană sau thailandeză fără un pumn de frunze de coriandru tocate în mâncare. Sunt folosite în mod cotidian în bucătăriile sud americane (în special în Mexic și Brazilia) și asiatice. Frunzele de coriandru se folosesc asemeni celor de pătrunjel, exclusiv proaspete sau congelate, întrucât prin uscare își pierd aroma, și se adaugă în mâncare în ultima fază a preparării ei, potrivit www.cevabun.ro.

Semințele de coriandru, cea mai folosită parte a plantei, sunt adăugate la preparatele din carne, varză, cartofi și legume. Prăjite uscat, în tigaia fără grăsime, fructele de coriandru își pun cel mai bine în evidență parfumul. În bucătăria thailandeză, se folosește inclusiv rădăcina plantei.

În scop medicinal, se folosesc semințele, care se usucă și se macină, iar pulberea rezultată se folosește la prepararea de tincturi, de infuzii și de ulei esențial. Frunzele au excelente proprietăți antiseptice și pot ajuta digestia.

Uleiul din semințele de coriandru are numeroase utilizări în medicina tradițională, având proprietăți analgezice, afrodisiace, carminative și antispasmodice.

Recent, oamenii de știință au descoperit efectele benefice ale coriandrului asupra nivelului de grăsimi din sânge. Ei au constatat că nivelul crescut al colesterolului și trigliceridelor poate ajunge la valori normale prin includerea zilnică în dietă a coriandrului. Planta are și o cantitate mare de compuși colinergici și antagoniști de calciu (componente care ajută la reglarea tensiunii arteriale), care acționează foarte bine în calitate de agenți hipotensivi atunci când sunt eliberați în organism. Persoanele predispuse la boli cardiovasculare din cauza depunerilor de colesterol sau la accidente vasculare au motive întemeiate pentru a consuma acest condiment.

Coriandrul este cunoscut și pentru proprietățile bactericide și vermifuge, fiind indicat în combaterea infecțiilor digestive și parazitozelor intestinale. Uleiurile volatile acționează ca agenți antimicrobieni foarte eficienți și se găsesc în special în frunzele proaspete de coriandru nefierte, potrivit bio-plafar.info/nutritie. De asemenea, frunzele pot fi utilizate pentru tratarea infecțiilor fungice și bacteriene.

Numeroase studii europene, efectuate recent, au dovedit cât de eficiente sunt soluțiile concentrate care conțin coriandru în bătălia cu agenții patogeni cum ar fi escheria coli (vinovată de apariția infecțiilor urinare și digestive), salmonela și stafilococul auriu.

Prin uleiurile esențiale, coriandrul contribuie la stimularea secrețiilor digestive, favorizează eliminarea gazelor intestinale și calmează durerile abdominale. De altfel, coriandrul intră și în compoziția ceaiurilor contra colicilor pentru copii. Datorită proprietăților antispasmodice, este recomandat și în tratarea diareei. Totodată, s-a constatat că este foarte util chiar și în febra tifoidă.

Cercetătorii au demonstrat că extractul din frunze de coriandru are anumiți compuși care, atunci când sunt eliberați în sânge, provoacă insulina anti-hiperglicemică, activitate specifică insulinei, care ajută la menținerea nivelului zahărului din sânge sub control. Deci, un consum constant de câteva frunze de coriandru în timpul meselor poate păstra diabetul zaharat sub control.

Planta dispune de o mulțime de antioxidanți, vitamine și minerale (precum fosforul) capabile să prevină îmbătrânirea ochilor și scăderea acuității vizuale. Întrucât este un dezinfectant cu bogate proprietăți antimicrobiene, coriandrul protejează ochii de boli contagioase cum este conjunctivita.

Coriandrul este cunoscut și ca un bun tonic și stimulent al sistemului nervos. Ceaiul preparat din fructele acestei plante aromatice este eficient și în cazuri de epuizare nervoasă, de migrene și de astenie. Studiile făcute în diferite spitale din Asia au scos în evidență că acest condiment are efecte calmante și de aceea este recomandat în tratamentul multor afecțiuni, precum deficiențe de memorie, depresie, migrene și oboseală cronică.

Coriandrul poate fi utilizat și sub formă de ceai, fie simplu, fie în combinație cu chimenul, ghimbirul sau anasonul, fiind eficient în tratarea răcelii, tusei sau gripei.

Uleiul de coriandru este recomandat pentru oprirea sângerărilor nazale.

Specialiștii au confirmat proprietățile antiinflamatorii ale coriandrului. Frunzele acestuia sunt excelente în reducerea inflamației în mod natural. Fiind o sursă excelentă de omega-3, omega-6, lipolotion și ulei de coriandru, ele sunt foarte eficiente în reducerea inflamării din orice parte a corpului. Intern se consumă ceai sau infuzie, iar în exterior se masează părțile afectate cu ulei de coriandru sau se aplică cataplasme. În cazul inflamării sinusurilor, se fac inhalații, potrivit www.terapiinaturiste.ro.

Frunzele proaspete de coriandru au acțiune terapeutică, prin conținutul de antihistaminice naturale, fiind utile împotriva alergiilor din diverse cauze, potrivit www.organicfacts.net.

De secole, planta este considerată un afrodisiac foarte eficient. Datorită acestei proprietăți, egiptenii i-au atribuit coriandrului denumirea de "iarba fericirii" în cuplu.

Coriandrul poate provoca dureri abdominale, scăderea apetitului și mărirea în volum a ficatului. Nu se recomandă utilizarea sa în tratamente în perioadele de sarcină și de alăptare, potrivit www.csid.ro. Uleiul de coriandru de extracție pură nu se utilizează niciodată intern.

Sursa: Agepres