(P) Dăruind vei dobândi. O lecție de viață

 E ușor să spui că trebuie să fim mai buni. Mai greu e să te urnești din loc, să-ți aduni toate rezervele de energie, precum și resursele interioare de a face bine, și să le pui în slujba comunității. Fără să te plângi de greutățile întâmpinate, de lipsa de colaborare a instituțiilor abilitate ale statului, și, uneori, chiar și de indiferența semenilor noștri. Să faci binele fără să aștepți recompensă. Asta e esențial. Să gândești binele ca scop în sine, nu ca mijloc și să-l pui în practică.

• România, lovită de un nou dezastru pe 29 septembrie. Viktor Orban anunţă că în Ungaria "situaţia încă este foarte gravă"

Asta ne-am propus și noi să facem în Săptămâna Mare. Și acum, întrebarea care stă pe buzele tuturor este: Cum am reușit să aducem un Paște mai luminos în casele familiilor nevoiașe? Aceasta este, pe larg, povestea acțiunii noastre de strângere de fonduri și alimente.

Orice acțiune caritabilă trebuie să graviteze în jurul unui centru de interes. Altfel, intenția bună de la care a pornit respectiva acțiune s-ar pierde pe drum, s-ar risipi în vânt și, din păcate, nu și-ar atinge scopul. Acela de a face bine, de a aduce un plus de speranță și optimism, de a schimba, poate, soarta unor oameni.

Observați, sperăm, diferența de nuanță; am spus centru de interes, nu destinatar. Fiindcă noi nu operăm în logica unei companii de telefonie mobilă. Adică emițător-receptor. Noi credem că oamenii pentru care ne luptăm să facem binele nu reprezintă un simplu destinatar. Ci mai mult decât atât, ei înseamnă însuși centrul de interes al organizației noastre, al menirii ei de a fi. În cazul de față, centrul de interes al acțiunii noastre caritabile din Săptămâna Mare au fost familiile nevoiașe din satul Ghermănești.

Pe această cale, dorim să mulțumim Parohiei din Ghermănești și Părintelui Stareț Iarinca Alexandru. Fără ajutorul lor, nu știm dacă am fi reușit să aducem un Paște mai luminos în casele familiilor nevoiașe, oricât de bine intenționați am fi fost. Și cine ne cunoaște, știe cât de bine intenționați suntem în general.

Și cât înseamnă pentru noi ca acțiunile noastre bune să aibă un ecou. Nu în sensul unei recompense materiale, cum am precizat anterior, ci în sensul finalității binelui făcut. Adică un zâmbet pe un chip mult prea abătut de griji și gânduri grele. O mână strânsă în semn de recunoștință. Un gând bun sau o rugăciune. O lacrimă fierbinte pe obraji care spune mai multe decât o mie de cuvinte.

Am primit toate aceste lucruri de la familiile nevoiașe din Ghermănești pe care le-am ajutat. Și pentru noi au cântărit cât lumea întreagă!

Cum ne-am organizat în așa fel încât să ducem la bun sfârșit acțiunea caritabilă? În primul rând, am pus la cale o acțiune de strângere de fonduri. Aceasta a avut drept scop pregătirea și distribuirea unor coșuri de Paște cu alimente de cea mai bună calitate, specifice acestei sărbători, celor care, din motive care nu țin de voința și puterile lor, nu și le puteau permite.

Apoi, cu ajutorul bunului Părinte Stareț Iarinca Alexandru și a Parohiei din Ghermănești, am mers din casă în casă – acolo unde era nevoie – și am dăruit aceste coșuri. Când ne-au deschis ușile bătrânii lipsiți de orice ajutor, mamele cu mulți copii părăsite de soți sau, invers, soții rămași văduvi cu o întreagă gospodărie pe cap și fără posibilități financiare, am simțit cum lumina Paștelui s-a aprins în ochii lor înlăcrimați.

Și am avut senzația că, odată cu coșurile pline de alimente, am dăruit și ceva mai mult. Un duh al bunătății care le-a umplut casa și inimile cu o mireasmă de sărbătoare.

            Poate că acesta e, într-adevăr, miracolul Paștelui. Un bine mic, aparent insesizabil, se poate rostogoli ca un bulgăre de zăpadă până devine mare și rotund și cuprinde totul în calea lui, plante, animale, oameni, și le insuflă o nouă viață. Un nou destin și o nouă șansă de a intra în lume, purificați și proaspeți.

            Și noi ne-am simțit purificați și proaspeți după ce am văzut bucuria de pe chipurile lor, a familiilor nevoiașe cărora le-am împărțit coșurile de Paște. Și Părintele Stareț a fost transfigurat de această bucurie și s-a simțit mai aproape de Cer, cu toate că are mai puține păcate decât noi, o simplă organizație de oameni care încearcă să facă bine.

            De fapt, bucuria, în sine, atunci când ajuți pe cineva e cu adevărat specială. Indiferent că e vorba de o sărbătoare mare, cum e Paștele sau Crăciunul, sau un moment oarecare al zilei. Bucuria că ai putut face o faptă bună, că ai putut muta chiar și un grăunte de nisip în ordinea implacabilă a lumii, îți dă aripi și te face să privești viitorul ceva mai încrezător, ceva mai plin de speranță.

            Aceeași bucurie te umanizează și te smerește. Te ridică în ochii comunității, dar și în ochii proprii, atunci când ești prea aspru cu tine însuți (uneori pe bună dreptate). Îți dă putere și înțelepciune și tăria de a nu-ți abandona crezul, misiunea pe pământ, indiferent de obstacole.

            După multe acțiuni caritabile, după multă bucurie oferită și primită înapoi în dar, am înțeles și noi asta. De aceea, suntem pregătiți ca, la următoarele demersuri de strângere de fonduri în vederea ajutării celor nevoiași, să facem și mai mult bine, să aducem și mai multă lumină în casele oamenilor. Nu putem încheia decât prin a spune că recunoștința noastră e infinită pentru oricine decide să ni se alăture. Și, din lumea în care trăim și pe care o numim casă, să facem împreună un loc mai bun.