(P) Michel Platini - înger și demon

Michel Platini a fost unul dintre cei mai mari jucători de fotbal nu doar din Franța, ci din întreagă lume. A încercat apoi și cariera de antrenor, ca mai târziu să ajungă președintele UEFA. Mai jos vei afla detalii despre toate aceste etape din viața lui.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Cariera de fotbalist la nivel de club

S-a născut pe 21 iunie 1995 la Joeuf, o localitate din nord-estul Franței din părinți cu origini italiene. Primii pași în fotbal i-a făcut la Joeuf, iar apoi a mers la echipa a 2-a a lui Nancy, club la care tatăl lui a fost implicat atât ca jucător cât și în conducere.

Nancy

Din 1972 până în 1979 a evoluat pentru această formație. Debutul la prima echipă și-l făcea însă abia pe 3 mai 1973 într-o partida împotriva lui Nimes. S-a accidentat grav în martie 1974 și nu a putut să o mai ajute pe Nancy să evite retrogradarea.

În sezonul următor a fost cel mai important jucător pentru această echipa pentru care a înscris de 17 ori. Foarte multe dintre aceste goluri le-a marcat din lovituri libere, el devenind mai târziu un specialist al lor.

Reușitele lui au ajutat această formație să promoveze în Ligue 1, campionat pe care poți să pariezi acum și online, iar pentru a face asta eu îți recomand să consulți un top case de pariuri din România.

A ajuns într-un timp destul de scurt căpitanul acestei echipe. Cu ea a reușit să obțină și primul lui trofeu major, Cupa Franței, în anul 1978. În iunie 1979 i-a expirat contractul cu acest club și era dorit printre altele de Inter Milan, PSG și Saint-Etienne.

Saint-Etienne

A petrecut 3 ani în tricoul "Verzilor" între anii 1979 și 1982. Cei din conducere sperau că prin aducerea lui vor reuși să câștige o competiție continentală. Saint-Etienne jucase în finala Cupei Campionilor Europeni în anul 1976, dar a pierdut în fața lui Bayern Munchen.

Nu s-a atins acest obiectiv, în ciuda faptului că în Cupa UEFA s-au obținut niște victorii spectaculoase, precum un 6-0 cu PSV sau un 5-0 cu Hamburg. S-a câștigat însă campionatul în anul 1981 și aceasta a fost cea mai mare performanță obținută de Platini cu acest club.

Ce-i drept, în acest timp, Saint-Etienne a mai pierdut și două finale de Cupa Franței, în 1981 împotriva lui Bastia și în 1982 în dauna lui PSG. Cu gruparea pariziană a fost și ultimul lui meci în tricoul acestei formații pentru că din nou, avea să rămână liber de contract.

Juventus

Mergea la Torino în vara anului 1982 și a petrecut aici 5 ani până când a decis să agațe ghetele în cui, în anul 1987. Aici avea să presteze probabil și cel mai bun fotbal al lui și cunoștea și cele mai mari performanțe la nivel de echipa de club.

De 3 ori a fost golgheter în Serie A, 3 ani la rând, în 1983, 1984 și 1985. A triumfat cu Juve în Cupa Campionilor în 1985, așadar cu un an înainte să o facă Steaua București.

În acea finală Platini a fost martor la dezastrul de pe Heysel Stadium când 39 de oameni au murit. Un an mai devreme câștiga Supercupa Europei și în 1985 ridica și Cupa Intercontinentală. Mai are în palmares o Cupa a Italiei obținută în 1983 și 2 titluri de campion în Serie A, în anii 1984 și 1985.

La retragere, în anul 1987, a declarat următoarele: "Am jucat la Nancy pentru că este cel mai bun club din Lorraine, la Saint-Etienne pentru că este cel mai bun din Franța și la Juventus pentru că este cea mai bună echipă din lume".

Cariera de fotbalist la naționala Franței

Nu mai puțin de 11 ani a îmbrăcat tricoul selecționatei "Cocoșului Galic", între anii 1976 și 1987. O informație pe care nu multă lume o știe, este aceea că el a evoluat și pentru naționala Kuweitului într-un meci amical în anul 1988 împotriva URSS.

Pe 27 martie 1976 era convocat pentru prima oară la naționala Franței, de către selecționerul Michel Hidalgo. A debutat atunci într-o partidă cu Cehoslovacia, scor 2-2, el reușind unul dintre golurile echipei sale și asta dintr-o lovitură liberă marcă înregistrată.

A fost cu această selecționată la Mondialele din 1978, 1982 și 1986. Cea mai mare performanță însă a reușit-o la EURO 1984 când Franța a câștigat trofeul. El a dus greul, fiind golgheterul turneului, iar 9 din cele 14 goluri ale echipei sale au fost semnate de el.

În palmaresul lui sunt și 3 Baloane de Aur, obținute în 1983, 1984 și 1985, ani în care a fost golgheterul lui Juventus în Serie A și în care a câștigat Campionatul European cu Franța. Așadar, putem spune că a avut o carieră de-a dreptul impresionantă.

Cariera de antrenor

După aproape un an după ce a agățat ghetele în cui a fost numit selecționerul Franței, la 1 noiembrie 1988. A obținut calificarea la EURO 1992 și a avut o serie de 19 meciuri fără înfrângere, dar o eliminare timpurie de la acel turneu final a încheiat cariera de antrenor a lui Michel Platini.

Cum a ajuns Platini de la înger la demon

A avut mai multe roluri administrative importante atât în cadrul Federației Franceze de Fotbal cât și în cadrul UEFA. Devenea președintele forului suprem continental în ianuarie 2007, după ce îl învingea în alegeri pe Lennart Johansson.

În iulie 2015 își anunța candidatura la președinția FIFA. Era însă acuzat de procurorii elvețieni de corupție într-un dosar alături de șeful încă în funcție al FIFA, Sepp Blatter.

După o anchetă a comisiei FIFA ambii au fost excluși din acest sport până în anul 2023 și astfel Platini a ieșit pe ușa din dos a sportului căruia și-a dedicat toată viața.