Cenzura din PRESA ROMÂNEASCĂ! Cum au reuşit ziariştii de la Scânteia să strecoare un discurs al lui Ceauşescu plin de greşeli
Din păcate, România a fost singura ţară care a trecut la democraţie printr-o revoluţie violenta şi în care conducătorii au fost executaţi. În luna fatidică, ziarul Scânteia dădea primul semnal în această direcţie
De Redactia Observator la 03.12.2014, 15:23
Din păcate, România a fost singura ţară care a trecut la democraţie printr-o revoluţie violenta şi în care conducătorii au fost executaţi. În luna fatidică, ziarul Scânteia dădea primul semnal în această direcţie
Este ştiut că ziarele, cărţile şi imaginile difuzate la televizor erau atent supraveghete de cenzorii regimului comunist. Ori de câte ori se scria ceva considerat împotriva regimului era interzis şi de cele mai multe ori responsabilul era tras la răspundere.
Cenzor din perioada comunistă: „Eram un robot de triat, de cernut vorbe, texte, cărţi întregi sau publicaţii. Nu puneam suflet, lucram numai cu mintea“
Mărturia unui cenzor din perioada comunistă dezvăluie pas cu pas cum se manifesta cenzura pe tipărituri, de la modul de recrutare, instructaj, până la cum se acţiona, ce lucruri erau considerate ameninţări şi ce materiale erau blocate. Sub protecţia anonimatului, cenzorul a acceptat în urmă cu câţiva ani, în cadrul unei lucrări de disertaţie, să povestească, pas cu pas, ce a însemnat activitatea sa. Avea puţin peste 30 de ani când a fost recrutat. ”Eu eram fiu de muncitor. Prima condiţie care m-a ajutat să ajung acolo a fost aşa-zisa origine sănătoasă, asta era condiţia cheie. Aveam şi nişte colegi, în Direcţia Presei, care mă cunoşteau, am făcut armata cu ei şi am scris în presa militară, aveam şi un început de profesionalism jurnalistic, aveam şi o pregătire intelectuală necesară – absolvent al unei facultăţi – pentru a putea duce o asemenea muncă în condiţii tehnice corespunzătoare”.
Cum era „corectat” Ceauşescu
În vremea comunismului cenzura din presă era la ordinea zilei şi chiar obligatorie prin lege. În 1974 se adopta legea presei care spunea foarte clar că toate ziarele au menirea să militeze pentru traducerea în viaţă a politicii Partidului Comunist Român. Legea a venit după ce s-au înfiinţat ziare judeţene în oraşele mari.
Pe lângă faptul că erau interzise orice fel de opinii, presa nu avea voie să publice anumite cuvinte. În ziare nu trebuiau să se regăsească cuvintele banană, portocală, cafea, pentru ca oamenii să nu râvnească la produse de lux cum erau considerate la vremea aceea.
Nici cuvintele foame, frig, întuneric, preot nu erau agreate în presă pentru ca oamenii să nu se gândească la greutăţile vieţii. Orice articol cu privire la religie sau biserică era interzis.
Înainte de a fi transmise presei, până şi cuvântările publice ale lui Ceauşescu erau corectate de un secretar cu propaganda. Ziariştii puteau publica anchete doar dacă îşi luau o măsură de siguranţă.
Un astfel de caz, mai puţin cunoscut, dar poate cel mai important este şi cel din luna decembrie a anului 1989.
Ceauşescu nu era un om citit. În luna decembrie 1989, în ziarul Scânteia, apare pe prima pagină un discurs al lui Ceauşescu transcris cu toate greşelile gramaticale şi de pronunţare pe care acesta le făcea în exprimarea orală. A fost un semnal transmis în toate cotloanele tării, fiindcă ziarul avea o răspândire naţională. Numărul respectiv al ziarului a dispărut apoi din bibliotecile publice.
