"Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă"! 18 decembrie '89, Timişoara

Revolta timişorenilor împotriva regimului comunist i-a costat viaţa pe mulţi dintre ei. Furia represiunii nu i-a intimidat însă. Cu fiecare zi care trecea, ieşeau în stradă din ce în ce mai mulţi şi cu tot mai mult curaj

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Revolta timişorenilor împotriva regimului comunist i-a costat viaţa pe mulţi dintre ei. Furia represiunii nu i-a intimidat însă. Cu fiecare zi care trecea, ieşeau în stradă din ce în ce mai mulţi şi cu tot mai mult curaj

În dimineața zilei de 18 decembrie 1989, Timișoara e un oraș devastat: clădiri distruse, mașini incendiate, vitrine sparte, tancuri pe străzi. Miile de cartușe trase în seara și noaptea precedentă sunt măturate de chiar de cei care apăsaseră pe trăgaci. Intrările în oraș, blocate, iar liniile telefonice, tăiate. Orașul e izolat de țară și de lume.

Cadavre furate, clădiri distruse, o imagine a groazei...

În incinta Spitalului Judeţean sunt sustrase cadavrele celor ucişi. Mărturii din infernul de la Spitalul Judeţean din Timişoara „Erau morţi peste tot pe coridorul întunecat“.

Pentru a ajunge în sala de autopsie de la Morgă, se traversează, prin subsolul spitalului, un coridor lung şi întunecat. Şi astăzi este o zonă întunecoasă, darămite acum 25 de ani, când ici-colo abia ardea câte un bec. Pe 18 decembrie 1989, Alexandra Enache, atunci rezident la Laboratorul de Medicină Legală din Timişoara, avea să ajungă la lucru. Avea 32 de ani şi terminase facultatea.

„S-a cerut doar examenul extern“

„Ştiam că pe 17 decembrie s-a tras, ştiam despre ce s-a întâmplat în Piaţa Maria. Nu ştiam însă nimic despre morţi. Când am ajuns la serviciu, am constat că morga era plină. Era plin şi coridorul acela întunecat. Erau morţi peste tot“.

Cadavrele fi transportate în secret la Bucureşti, unde vor fi arse la crematoriu. Familiile celor dispăruţi urmau să fie informate ca rudele lor au fugit peste graniţă. Documentele care dovedeau cauza deceselor au fost, de asemenea, distruse.

Această faptă abominabilă i-a împărţit pe copiii eroilor martiri din Timişoara în două tabere: cei care pot plânge la mormintele părinţilor şi cei care se reculeg în faţa unor placi memoriale.

În această zi, liniştea întregii ţări este spulberată. Romanii afla de evenimentele de la Timişoara prin Europa Liberă.

S-a cântat "Deşteaptă-te, române!"

În după-amiaza de 18, un grup de 30 de tineri ies în fata Catedralei în urma repetiţiilor de colinde. Alţi 500 de manifestanţi li se alătură. Au fluturat un steag din care fusese decupată stema comunistă şi au cântat “Deşteaptă-te romane!”. S-a tras asupra lor.

Fiecare român, de la Bucureşti la Suceava şi de la Timişoara la Iaşi, nu vorbeşte decât despre evenimentele de la Timişoara şi despre intervenţia sângeroasă a regimului Ceauşescu. În fiecare casă romanii se roagă pentru libertate, iar inimile tinerilor prind tot mai mult curaj. Ei vor demonstra că nici gloanţele şi nici bastoanele miliţiei nu vor putea să îi oprească din drumul lor spre Libertate.

Citeşte şi 17 decembrie 1989: Primii morţi, primii răniţi, o cale fără întoarcere

Revoluţia din '89! 16 decembrie, începutul sfârşitului