Regulile impuse transformă școlile în adevărate unități militare (Video)
Fără serbări de început de an, fără revederi pline de emoţie şi îmbrăţişări cu doamna şi colegii de clasă. Începutul şcolii se anunţă ca niciunul de până acum, iar regulile impuse de dorinţa de a ne proteja copiii umbresc bucuria revederii cu prietenii şi dascălii. Totul se va desfăşura în condiţii stricte, iar mersul la şcoală devine militărie în toată regula. O realitate care trezeşte în noi nostalgia normalităţii. Tot ce putem face este să păstrăm în memorie timpurile în care şcoala era altfel.
De Cristina Oprea la 03.09.2020, 22:41
- Noul an școlar aduce situații cu care elevii, părinții și profesorii nu s-au mai întâlnit.
Astfel de imagini sunt doar o amintire şi nimeni nu poate spune cât va mai dura până când mersul la şcoală se va face în condiţii relaxate.
La Colegiul Naţional Ştefan Velovan s-a lucrat toată vara pentru a se îndeplini condiţiile dictate de noua normalitate. Am mers şi noi să revedem şcoala copilăriei.
Prima întâlnire cu colegii era chiar aici, în faţa şcolii. Îmi amintesc că eram mai mereu în întârziere, aşa că ne îmbulzeam fără nicio grijă către sălile de clasă. Acum, copiii noştri merg pe culoare şi îşi măsoară fiecare pas pentru că trebuie păstrată distanţa socială.
Un alt lucru e şi el cât se poate de clar: masca va fi nelipsită din vestimentaţia elevilor. Regula nu se negociază şi nu se încalcă. Mai ceva ca în Epoca de aur, atunci când uniforma era eticheta fiecărui elev.
Cordeluţa a fost înlocuită de mască. Principalul accesoriu fără de care nu ai voie să intri în şcoală. Iar la fiecare intrare, copiilor li se reamintesc regulile şi măsurile care trebuie respectate.
Situaţia nu se relaxează nici în sala de clasă. Cel puţin pentru moment, copiii îşi iau gândul de la relaţii apropiate şi prietenii legate cu colegul cu care împărţeau sandvişul, creioanele sau greutăţile.
În timpul orelor sau mai ales atunci când dădeam o lucrare de control, să tragi cu ochiul în lucrarea colegului de bancă sau să îl ajuţi era o normalitate. Acum, fiecare stă la propriu în banca lui şi nici vorbă de a te apropia de colegii de clasă.
Nici sunetul clopoţelului nu mai aduce prea mare bucurie. În cele cinci minute cât vor dura pauzele, abia dacă ai timp să schimbi manualul şi să alergi până la toaletă. Fără leapşa, şotron sau tolăneala din pauza mare, nimic nu mai are farmec.
Nici mult aşteptatele pauze nu vor mai fi ce erau. Locurile de joacă din curtea şcolii rămân şi ele închise, iar interacţiunea între copii trebuie limitată sau chiar interzisă.
Şcoala, aşa cum o ştiam cu toţii, se schimbă complet în acest an. Bucuria revederii pentru cei din clasele mari sau emoţia unor noi prietenii pentru cei care acum s-ar fi văzut pentru prima dată, toate sunt sub semnul întrebării în acest an.
Ne rămâne doar speranţa că, poate, finalul de an ne va găsi mai aproape unii de alţii.
