101 ani de la moartea lui Aurel Vlaicu! "Zburasem şi aceasta era principalul“

Pe 13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu avea să zboare pentru ultima oară. Pornea la realizarea celui mai măreţ vis al său, traversarea Carpaţilor, dar, împreună cu visul, s-a frânt de pământ în apropiere de Câmpina

• China îi dă replica lui Trump. Anunţă tarife vamale de 34% la toate produsele americane începând cu 10 aprilie

Pe 13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu avea să zboare pentru ultima oară. Pornea la realizarea celui mai măreţ vis al său, traversarea Carpaţilor, dar, împreună cu visul, s-a frânt de pământ în apropiere de Câmpina

Aurel Vlaicu (1882-1913) a fost inginer, inventator şi pionier al aviaţiei române şi internaţionale. După succesul pe care l-a avut la concursul internaţional de la Aspern, Viena, din anul 1912, el a pornit într-un turneu de zboruri demonstrative în Transilvania.

Acesta avea să marcheze, însă, începutul sfârşitului pentru aviatorul român. Pe 4 august 1912 zboară la Orăştie în faţa a 10.000 de spectatori, iar la Alba Iulia, pe 18 august, durata zborului depăşeşte 40 de minute, la o altitudine de 700 de metri, rămânând în istorie ca una din cele mai izbutite demonstraţii ale sale.

În septembrie 1913, Aurel Vlaicu îşi propune să realizeze un zbor în premieră, în care să traverseze Carpaţii, dorind să devină astfel „Vulturul Carpaţilor.” A plecat în ziua de 13 septembrie din Bucureşti îndreptându-se spre Ploieşti, unde a aterizat pentru alimenterea avionului.

Ultimul zbor

În vara anului 1913,  a participat ca voluntar la cel de-al Doilea Război Balcanic, fiind asimilat gradului de căpitan (fără gradaţie), executând mai multe zboruri de recunoaştere deasupra Bulgariei, fapt pentru care a fost propus să fie decorat.

Obţinea succese peste tot. Mai rămânea o singură năzuinţă de împlinit ca să se poată declara pe deplin mulţumit: stabilirea unei punţi aeriene între românii de pe ambele părţi ale munţilor Carpaţi.

Sâmbătă, 13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu s-a hotărât să facă şi această încercare temerară, mai ales că deja mai mulţi piloţi îşi manifestaseră intenţia de a realiza un zbor peste Carpaţi. În acea zi fatidică, a decolat, la ora 15 şi 20 de minute, pentru ultimul său zbor.

A decolat, a trecut de Câmpina, având în faţă piscurile Carpaţilor. Realizând, probabil, că aeroplanul nu se va putea înălţa suficient, Vlaicu a întors aparatul spre Câmpina, cu intenţia de a ateriza în apropierea şoselei, pentru a fi văzut de cei care îl însoţeau.

La marginea satului Băneşti, însă, s-a prăbuşit din înălţime. Nici azi nu se cunosc cauzele prăbuşirii, în urma căreia inventatorul român s-a stins din viaţă. Visul lui Aurel Vlaicu de a trece în zbor Carpaţii s-a întrerupt aici.

Miercuri, 17 septembrie 1913, însoţit, pe străzile pavoazate cu drapele tricolore îndoliate ale Bucureştilor, de credinciosul său aeroplan A. Vlaicu No. I, trupul lui Aurel Vlaicu a fost dus la Cimitirul Bellu şi înhumat în parcela de onoare.