34 de ani de la moartea lui Marin Preda! Accident sau crimă?!
La data de 16 mai 1980 scriitorul Marin Preda a fost găsit mort, în camera lui de creaţie de la Palatul Mogoşoaia, datorită “asfixiei mecanice”, adică înecat în propria vomă
De Diana Juncu la 16.05.2014, 21:17
La data de 16 mai 1980 scriitorul Marin Preda a fost găsit mort, în camera lui de creaţie de la Palatul Mogoşoaia, datorită “asfixiei mecanice”, adică înecat în propria vomă
Moartea neaşteptată a lui Marin Preda, la Mogoşoaia, în noaptea de 15 spre 16 mai 1980, când scriitorul încă nu împlinise 58 de ani, iar apariţia recentă a romanului său "Cel mai iubit dintre pământeni" reprezentase un triumf, a produs consternare. S-a răspândit imediat ştirea că Preda se afla în noaptea aceea într-o avansată stare de ebrietate şi că a murit în somn, înecat cu propria lui vomă. Pentru medici un asemenea mod de a muri nu are nimic grotesc, reprezentând un accident că oricare altul. Pentru scriitori, însă, el este expresiv şi demoralizant, simbolizând umilinţa ultimă la care poate fi supus un mare spirit.
Accident sau crimă bine plănuită?
Certificatul de deces eliberat de Institutul Medico-Legal menţionează însă ca moartea lui a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice cu un articol de lenjerie, probabil un cearşaf, nefăcându-se absolut nicio referire la faptul că asfixia s-ar fi datorat conţinutului esofagian sau al resturilor alimentare regurgitate în trahee.
Se pune întrebarea, cum de a murit atunci “înecat în propria voma ” dacă s-a sufocat cu un articol de lenjerie care i-a intrat sau i-a fost introdus forţat în gură? Şi cum se explica echimozele de pe fata pe care nu le avea înaintea morţii, după cum au declarat câţiva dintre cei care l-au văzut în ziua precedentă decesului?
Creaţiile sale, un drum sigur către moartea prematură...
Poate ar fi continuat să trăiască dacă nu ar fi fost luat în vizorul securităţii după apariţia romanului “Delirul”, roman care readuce în actualitate profilul moral al mareşalului Antonescu. Prezentarea conducătorului României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial într-o lumină pozitivă a fost considerată la timpul respectiv o încercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane să treacă Prutul pentru eliberarea Basarabiei străbune.
Declaraţia şoferului, aflată în arhive şi făcută publică de Mariana Sipoş în cartea sa “Dosarul «Marin Preda»”, este că scriitorul “se afla în stare avansată de ebrietate”. În volumul apărut în 1999 se găsesc, de altfel, toate declaraţiile martorilor care au interacţionat cu Preda înainte ca acesta să moară. Unele se contrazic, în câteva detalii minore, dar refac tabloul sumbru al acelei nopţi infernale. Adus de taxi la Casa de creaţie de la Mogoşoaia, Preda este urcat în camera numărul 6, unde avea masa de scris şi un pat, însă nu se culcă. După ce i se serveşte o omletă, Marin Preda coboară în jurul orei 1.00 dimineaţa în sala de mese, acolo unde mai mulţi prieteni sărbătoresc ziua de naştere a scriitoarei Sonia Larian.
Din declaraţii reiese că Preda consumă 100-150 de grame de votcă şi că, pe la ora 2.00, este dus în camera sa de Virgil Mazilescu şi de portarul de la Mogoşoaia, Tudor Panţîru. Este lăsat pe pat, îmbrăcat în palton. De aici, totul este îmbrăcat în mister...
Rămâne totuşi, opera sa literară de o valoare incontestabilă!