În Afganistan, militarii români înfruntă ostilitatea: soldații dau copiilor ciocolată, aceștia aruncă cu pietre

De 17 ani, Afganistan este centrul unui conflict armat care pare că nu se mai termină. În baza Militară NATO din Kandahar, sunt şi români.

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

De 17 ani, Afganistanul este centrul unui conflict armat care pare că nu se mai termină. În baza militară NATO din Kandahar, sunt şi români. Sunt peste 400 de militari de-ai noștri care se schimbă prin rotație la fiecare şase luni.

Munţi stâncoşi. Praf. Sărăcie. Copii flămânzi care aleargă cu picioarele goale pe un teren minat - sunt primele lucruri care se văd atunci când ieşi din bază, pentru prima dată, în misiune.

În jurul bazei soldaților români e deşert nesfârşit. Şi sunt şi mulţi copii afgani cu mâini întinse. Militarii sunt pregătiţi cu ciocolată, caiete sau sucuri.  

Caporal Daniel Coman, batalionul 30 Infanterie: "De puţine ori am văzut bucurie pe faţa lor. Aruncă cu pietre. Pur şi simplu mă gândesc că sunt nişte copii."

Caporal Leonard Stuparu, batalionul 30 Infanterie: "Nu ştiu ce au cu noi, de ce dau cu bolovani, ca să ne ferim trebuie să ne lăsăm cât de cât sub turelă, să ne ferim cât se poate."

În Afghanistan, oamenii sunt bogaţi şi săraci. Cei mai mulţi săraci. Şi needucaţi. Mai sunt şi insurgenţii, organizaţiile teroriste. 

În ultimii 17 ani, potrivit estimărilor, s-a constatat că talibanii sunt responsabili de peste 80% dintre victimele din rândul populaţiei civile. Prima oprire în misiunea noastră - unul dintre poligoanele de instrucţie din deşert. 

Bârlogul lui Osama bin Laden

Provincia Kandahar e foarte aproape de una dintre fostele baze Al Qaeda. În acelaşi timp, una dintre Bazele de instrucţie ale lui Osama Bin Laden.

Aici s-a ascuns, pentru câţiva ani, cel care a decis uciderea a peste zece mii de oameni nevinovaţi. În jurul bazei nimic nu te-ar fi dus cu gândul că acolo a locuit cel mai temut terorist din istoria modernă. 

În misiune, militarii români și echipa Observatorului s-au îndreptat către unul dintre cei mai importanţi lideri locali - șeful poliţiei din zonă. Primele negocieri se poartă pentru a ne lăsa echipa Observatorului, formată din două femei, să asiste la discuții. Afganistan este şi ţara în care cele mai multe dintre femei nu au niciun drept în afară de acela de a trăi.

Negocierile militarilor români cu afganii

Postul de poliţie este făcut din lut şi câteva bucăţi din lemn. Discuţiile se poartă stând pe jos. 

Batalionul 280 îşi termină misiunea. Predă atribuţiile pentru următoarele 6 luni batalionului 30. Din acest motiv, în această perioadă, patrulele sunt mixte.

Fiecare discuţie are un traducător. Nu ştii niciodată dacă ceea ce vrei tu să transmiţi ajunge la afghani şi invers. Dar nu ai de ales.

Rolul discuţiilor este acela de a primi informaţii. În schimbul unor bunuri - apă, caiete sau pansamente - forţele afghane oferă date despre organizaţiile teroriste sau eventuali trădători. Afară se creează un dispozitiv de protecţie. Ai noştri au arme, dar au şi ai lor, iar trădători pot fi oriunde.

După discuții, românii pornesc spre bază. E finalul misiunii, iar intrarea în bază îţi dă un sentiment de siguranţă. Chiar dacă, nici aici, nimic nu-ţi garantează că vei vedea următorul răsărit.