Cel mai SÂNGEROS atac TERORIST din România! Zeci de români, ţinuţi ostatici într-un autobuz

Puţini români ştiu de măcelul din 23 august 1981! Trei atacatori amatori au preluat controlul, sub ameninţarea armelor, asupra unui autobuz plin de călători

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Puţini români ştiu de măcelul din 23 august 1981! Trei atacatori amatori au preluat controlul, sub ameninţarea armelor, asupra unui autobuz plin de călători

Petru Dăncescu, în vârstă de 58 de ani, a supravieţuit miraculos celui mai sângeros atentat terorist din România regimului comunist. Inginerul din Ciula Mică, un sat din Ţara Haţegului, Dăncescu a fost martor şi victimă în măcelul petrecut pe 23 august 1981, în apropiere de Timişoara, după ce trei tineri din Hunedoara au încercat să fugă din ţară, luând peste 40 de ostatici într-un autobuz de călători care circula pe ruta Haţeg – Orăştie.

A fost împuşcat de patru ori în schimbul de focuri dintre teroriştii care au deturnat autobuzul şi trupele de intervenţie. A ajuns în comă la spital, dar a reuşit să îşi revină, chiar dacă trăieşte în prezent cu un glonţ în trup.

Alţi şase oameni nu au avut şansa lui, fiind ucişi cu gloanţele trase asupra maşinii sau de terorişti, în timp ce 12 pasageri au fost răniţi.

Într-o dimineaţă însorită de 23 august, în care mulţimi impresionante se pregăteau de manifestaţiile publice dedicate sărbătorii naţionale, Petru, în vârstă de 24 de ani atunci, a urcat într-un autobuz ticsit de pasageri care pleca din Haţeg pe ruta Călan – Hunedoara – Orăştie, pentru a verifica starea centralei telefonice.

La mai puţin de cinci kilometri de oraşul Călan, în staţia Strei, trei tineri cu bagaje voluminoase au urcat în autobuz, iar după ce maşina s-a pus în mişcare au scos armele şi le-au strigat călătorilor: „Nimeni să nu mai mişte. Autobuzul pleacă la Roma”.

Panica s-a instaurat peste cei peste 40 de călători din autobuz. „Îmi amintesc că mai aveam o staţie până la Călan şi i-am rugat pe cei care au pus stăpânire pe autobuz să mă lase să cobor. Dar nu se putea discuta cu ei.  Andrei Drăgănescu, unul dintre tineri, s-a aşezat pe primul scaun de lângă şofer şi, sub ameninţarea pistolului mitralieră pe care îl ţinea în mână, i-a cerut să pornească spre Timişoara”, îşi aminteşte Petru Dăncescu, potrivit Adevărul.ro.

Între timp, ceilalţi doi tineri au scos dintr-o valiză alte pistoale mitralieră şi pistoale de calibrul 7,65 mm, pe care le-au încărcat sub privirile pasagerilor încremeniţi de spaimă.

Autorii luării de ostatici erau cunoscuţi de unii dintre călători. Viorel Butincu, liderul grupului, avea 32 de ani, era din Hunedoara, şi lucrase ca zidar chiar la renovarea Postului de Miliţie din Pui, în care cei trei au pătruns cu o noapte în urmă, pentru a fura armele.

Butincu mai fusese anchetat şi condamnat pentru 16 infracţiuni de furturi şi spargeri. Andrei Drăgănescu, de 29 de ani, din comuna Pui, avea şi el un cazier bogat şi tocmai fusese eliberat din închisoare, iar Emil Muntean avea de 23 de ani şi era student în Hunedoara.

Trei pistoale mitralieră, şapte încărcătoare de pistol-mitralieră, dintre care şase pline cu muniţie, şase încărcătoare de pistol, trei baionete!

Din arsenalul furat de terorişti, după ce au spart peretele clădirii Miliţiei din Pui, făceau parte trei pistoale mitralieră de calibru 7,62 mm cu pat rabatabil, trei pistoale de calibru 7,65 mm model 1974, şapte încărcătoare de pistol-mitralieră, dintre care şase pline cu muniţie, şase încărcătoare de pistol, trei baionete, trei cuţite, o busolă, 55 cartuşe de calibrul 7,65 mm şi 570 cartuşe de calibrul 7,62 mm.

Teroriştii luau pasageri din staţii Autobuzul s-a îndreptat spre Timişoara, iar în scurt timp pe urmele sale au pornit echipaje ale Miliţiei şi Securităţii.

Pe traseu, şoferul era silit să oprească în staţii, pentru a lua călători, pentru că teroriştii voiau ca numărul pasagerilor să fie cât mai mare.

În apropiere de Recaş, un autotren a blocat înaintarea autobuzului, în timp ce în spate rămăsese o camionetă de transport de pâine. Autobuzul a oprit. „În dreptul geamului din spatele autobuzului, pe jumătate spart, cei trei au pus să stea un miliţian care făcea parte şi el dintre ostatici. Bărbatul era folosit ca scut uman. Între timp, tinerii au tras cu arma prin turelă şi au cerut deblocarea şoselei. Un negociator a încercat să discute cu ei, ascuns după roata unei căruţe din apropierea şoselei. Drăgănescu a tras o rafală spre el, iar ofiţerul a făcut imediat mai multe salturi în spate şi a sărit gardul, într-o curte. În timpul în care atacatorii vorbeau cu negociatorul, poliţistul folosit ca scut uman a fost scăpat din atenţie, acesta a sărit prin fereastra spartă şi s-a ascuns sub maşina de pâine din spate”, îşi aminteşte Petru Dăncescu.

Zeci de suflete au trăit cu frica aruncării maşinii în aer!

Autobuzul şi-a continuat drumul până în apropierea bifurcaţiei dintre Calea Lugojului şi Aeroportul Timişoara, unde autorităţile au plănuit ambuscada. Petru Dăncescu îşi aminteşte groaza care îi cuprinsese pe cei din maşină, înainte de asedierea autobuzului ticsit de civili.

„Modul în care a fost coordonată acţiunea de la Timişoara a fost la fel de prost că planurile celor trei fugari. Am auzit cum unul dintre cei puşi să negocieze eliberarea ostaticilor striga către terorişti că la o singură comandă a să vă arunca autobuzul în aer dacă nu se predă. Noi aproape nu am contat ca oameni”.

În jurul orei unu după amiaza, se consumă scenele finale ale masacrului din autobuz. Maşina fusese încercuită de forţele militare şi ale Miliţiei, şoferul fusese ucis, după ce forţele de intervenţie au deschis focul asupra autobuzului, care voia treagă prin blocajul instituit, iar negocierile pentru eliberarea ostaticilor au eşuat.

Cei trei tineri ceruseră un elicopter şi 30.000 de dolari, pentru a putea fugi din ţară. În schimb, Nicolae Ceauşescu a dat ordinul lichidării lor.

În ploaia de gloanţe care a urmat, şase pasageri şi-au pierdut viaţa. Cel puţin 12 au fost răniţi, iar în cele din urmă, rămaşi fără muniţie, teroriştii s-au predat.