Colectiv, filmul infernului, prezentat la Timişoara. Printre spectatori s-au aflat şi supravieţuitori ai tragediei
Tristeţe, revoltă şi neputinţă. Sunt emoţiile pe care le-au trăit la Timişoara, toţi cei care au vizionat filmul tragediei din clubul Colectiv. Pelicula spune povestea primului an după incendiul care a distrus sute de vieţi şi a tulburat mii de conştiinţe.
De Redactia Observator la 21.02.2020, 11:31
- Filmul tragediei din Colectiv a fost regizat de Alexander Nanau
- Unul dintre spectatori, Mihai Grecea, supravieţuitori
Tristeţe, revoltă şi neputinţă. Sunt emoţiile pe care le-au trăit la Timişoara, toţi cei care au vizionat filmul tragediei din clubul Colectiv. Pelicula spune povestea primului an după incendiul care a distrus sute de vieţi şi a tulburat mii de conştiinţe. Alături de spectatori, în sală au fost prezenţi regizorul, dar şi câteva dintre victime.
Filmul regizat de Alexander Nanau curge pe un ecran imens, în sala mare a Universităţii de Vest. Iar sutele de spectatori au amuţit. Cu fiecare secvenţă, retrăiesc nu doar coşmarul de la clubul care a ars acum mai bine de patru ani, ci şi erorile unui sistem defect.
Mihai Grecea, supravieţuitor Colectiv: Un fel de cură pentru mine a fost foarte important să decoperim un sistem care ne determină vieţile şi care îşi arogă dreptul de viaţă şi de moarte asupra cetăţenilor fără să fi fost mandatari pentru asta.
Alexander Nanau, regizor: Marea provocare a fost să înţeleg cum funcţionează sistemul de putere în România în relaţie cu cetăţenii.
Mihai Grecea este spectator acum. La sfârşitul lui octombrie 2015 însă, a fost actor în ''filmul groazei''. Retrăieşte tragedia şi recunoaşte că nu doar mâinile îi sunt arse. Şi sufletul, de durere că nici acum nu s-a schimbat nimic.
Mihai Grecea, supravieţuitor Colectiv: A crescut destul de mult temperatura, lumea a început să intre în panică. Au început să împingă toţi. forţa cu care se împingea era uriaşă pentru că oamenii în panică duc efortul la maximum pentru a scăpa. Aşa suntem programaţi prin natură să ne salvăm din situaţii periculoase. Simţeai pur şi simplu că te dislocă toată forţa aia. Am reuşit să-mi păzesc faţa cu geanta şi cu camera.
Aproape două ore, cât durează filmul, trăirile în sală se sincronizează cu şirul evenimentelor: focul, panica, durerea, locurile lipsă în spitalele de arşi - pe scurt, neputinţa autorităţilor de a salva vieţi.
Spectator: Faptul că nu se schimbă nimic în urma astfel de eveniment atât de neplăcut. Consider că ar fi trebuit să se schimbe enorm de multe lucruri.
Pelicula, care a obținut premiul pentru cel mai bun documentar la Festivalul de Film de la Zürich, va rula în peste 50 de cinematografe din toată ţara.
