Dany Huwe, jurnalistul belgian împuşcat în cap la Revoluţia Română, la Răzoare. Huwe nici nu trebuia să fie la Bucureşti, dar un coleg n-avea paşaport, iar altul lucra la un nou proiect
Revoluţia noastră a fost cea mai sângeroasă din Europa. Iar printre sutele de victime au fost şi jurnalisti străini. Au venit aici să transmită informatii despre ultimele momente ale comunismului si s-au ales cu răni care i-au mutilat pentru totdeauna sau, mai grav, şi-au pierdut viaţa în condiţii dramatice. Unul călcat de un TAB, altul împuşcat. Nici după 35 de ani de ani vinovaţii nu au fost găsiţi, deşi există dovezi şi declaraţii cutremurătoare.
De Bianca Iacob la 24.12.2024, 20:22
Strada Jean Louis Calderon, colt cu Batiştei, undeva in spatele Intercontinental. Piata Dany Huwe, undeva in zona Razoare, la doi pasi de o unitate militara de graniceri. Sunt doua locuri din Bucuresti cu nume exotice, unele greu de pronuntat de catre romani. Tarziu am aflat cine sunt acesti oameni, ce i-a adus pe ei in Romania si mai ales ce intamplari dramatice au facut ca ei sa isi gaseasca sfarsitul aici. Era deja 23 decembrie 1989 cand una dintre cele mai importante televiziuni din Belgia decide sa trimita o echipa la Bucuresti. Ca sa faca un reportaj despre primul Craciun liber in tara noastra. Echipa se formeaza rapid. Erau 4 dintre cei mai experimentati oameni ai redactiei - un cameram, un sunetist, un editor de montaj si un reporter - Dany Huwe.
Dany Huwe s-a oferit voluntar pentru Revoluţie
"Dany Huwe nu ar fi trebuit sa fie acolo. Era un alt coleg care ar fi trebuit să plece la Bucureşti dar lucra la un nou proiect. Un al doilea coleg nu avea documentele in regulă. Şi atunci Dany s-a oferit voluntar. O să merg eu la Bucureşti", a declarat Dany Verstraeten, prezentator stiri VTM Belgia. In Romania spatiul aerian era inchis. Asa au plecat cu avionul pana la Belgrad si de acolo cu masina spre Romania, prin Bulgaria. Echipa de jurnalisti belgieni ajunge la Ruse si descopera in vama o lunga coloana de masini si sute de oameni disperati sa fuga din Romania.
"Ne-au spus, aveti grija, sunt incă focuri de armă", a declarat Jan De Koninck, sunetist. "Am facut si cateva interviuri cu oameni care fugeau din Romania pentru ca le era frica. Inclusiv echipe de jurnalisti care nu se simteau in siguranta si plecau. Dany a facut un standup", a declarat Paul Van Schoor, cameraman. În câteva ore ne vom îndrepta spre Bucureşti pentru a sărbători acolo Ajunul Crăciunului şi, de unde, vom încerca să transmitem în zilele următoare, informaţii despre sfârşitul dictaturii lui Ceauşescu. După care şi-au continuat drumul spre Bucuresti, fiind mereu opriti de civili care ii verificau daca nu cumva sunt teroristi.
"Am tot mers si dintr-o data am ajuns in dreptul unui tanc. Si o ploaie de gloante a inceput", a declarat Paul Van Schoor, cameraman. "În momentul acela Dany a dat masina inapoi pana intr-o zona unde era o linie de tramvai. Iar roata maşinii a rămas blocată", a declarat Jan De Koninck, sunetist. "Am avut intuitia sa iau camera si sa apas butonul record ca sa am macar sunetul acelor gloante. Dany a spus - toata lumea afara din masina, suntem blocati aici. Asa ca ne-am ghemuit sa incapem sub masina. erau asa de multe gloante. Iar noi nu stiam nimic despre Bucuresti, nu vedeam decat intuneric si urme de la trasoare. Dany a venit aproape de obiectivul camerei, in dreptul microfonului care era fixat pe camera, ca sa poata sa fie mai bine auzit. Şi a inceput o fraza - suntem acum in centrul Bucurestiului si niste oameni trag asupra noastra. Şi in momentul ala a fost lovit in cap de un glont", a declarat Paul Van Schoor, cameraman.
Supravieţuitorii ajung cu maşina ciuruită de gloanţe, la vama Giurgiu-Ruse
A urmat doar o secunda de liniste. In care toti au realizat ce s-a intamplat. "Era la distanta mica de mine. Am stiut sigur ca a fost lovit de glont. Si ca e mort. Timp de 7, 8 ore, privirea lui a fost tintita spre mine. Sangele lui a inghetat pe hainele si pe pielea mea. Nu ne-am miscat de acolo pentru ca ne-am gandit ca daca nu ne miscam ei o sa creada ca suntem toti morti. Dupa 7, 8 ore petrecute pe asfaltul inghetat l-am rugat pe Jan sa mearga in fata si sa verifice daca mai porneste motorul. Si datorita lui suntem in viata astazi. El a avut taria de a se urca la volan, sa porneasca motorul, am urcat si eu in masina, am ajutat-o si pe Ingrid sa intre pentru ca era total inghetata, si Jan a apasat pedala de acceleratie si a plecat cat de repede posibil", a declarat Paul Van Schoor, cameraman.
Au ajuns inapoi, in vama de la Ruse, cu masina gaurita de gloante, hainele pline de sange si cu un om lipsa in echipa. Nu au mai avut curaj sa ii ia nici cadavrul de acolo. Au abandonat si camera de filmat. "Am primit un apel de la un coleg care mi-a spus, aseaza-te pentru ca am o veste foarte proasta. Si mi-a spus ca Dany a fost impuscat in Bucuresti", a declarat Patrick Van Gompel, redactor şef VTM News. "Si este mort. A fost ca un traznet. A fost teribil. Si mai dramatic a fost ca a trebuit sa vin la televiziune ca sa anunt moartea lui. Nu am aflat niciodata ce s-a intamplat in acea noapte. N-a fost foarte simplu sa ii gasim chiar si trupul. A fost complicat si sa ii aducem trupul acasa in Belgia. Au fost momente foarte grele", a declarat Dany Verstraeten, prezentator stiri VTM Belgia.
Jean Louis Calderon, călcat de şenile unui tanc "bruscat" de o Dacie
Dany Huwe a fost inmormantat pe 6 ianuarie 1990 in orasul natal, Anvers. Avea 46 de ani. Era casatorit si avea 2 copii. Pentru toti cei din jurul lui viata nu a mai fost niciodata la fel. Colegii sai au avut nevoie de ani multi de terapie ca sa iasa din soc. Dupa 5 ani au avut curajul sa se intoarca in Romania. Intersectia pe care nu au vazut-o in acea noapte purta deja numele colegului lor. Atunci au realizat ca gloantele au venit spre ei dintr-o cladire militara, detasamentul trupelor de graniceri. In volumul 105 din Dosarele Revolutiei exista declaratia unui ofiter al unitatii de graniceri in care acesta isi aduce aminte ca, dupa ce au transportat la morga cadavrul lui Dany Huwe au constatat ca acesta nu era terorist strain asa cum a fost etichetat initial de catre factorii de analiza. Si se concluzioneaza în acel document, ca ordinul de deschidere a focului nu a fost cu nimic justificat.
De altfel, nu e singurul caz petrecut la Revolutia noastra, in care dosarul e clar dar vinovatii tot n-au fost gasiti, ca sa plateasca pentru răul făcut. "Sunt suficiente probe la dosar din care rezulta ca a fost ucis Calderon", a declarat Dan Voinea, procuror militar. S-a intamplat in noaptea de 22 decembrie, in Piata Palatului. Calderon, unul dintre cei mai buni jurnalisti ai momentului in Franta avea 31 de ani si doua fiice care il asteptau acasa de Craciun. Una dintre ele, Julie, avea 6 ani. Si tot ce stie despre moartea tatalui sau stie din povestile altora. "Era o mărturie veche a unui tânăr soldat din 1989, care zicea că tancul care l-a călcat pe tatăl meu s-a mişcat pentru că l-a împins o maşină. Asta nu e posibil, o maşină mică nu poate să împingă un tanc şi să-l mute. În momentul în care am văzut documentul, am zis OK, nu voi şti niciodată", a declarat Julie Calderon, fiica lui Jean Louis Calderon. Dar poate asta a făcut-o pe Julie să urmeze meseria tatălui şi să plece, peste tot în lume, pe urmele lui. A fost jurnalist de razboi in Ierusalim, in Gaza, in Africa de sud. Doar in Romania nu a avut inca puterea sa vina.
