De tot râsul! Cum se amuzau românii pe timpul lui Ceauşescu

Nu aveau Facebook sau SMS-uri, dar aveau bancuri pe care le spuneau în pauze, la serviciu, la scoală, în timpul jocurilor sau reuniunilor de familie

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Securitatea omniprezentă, infiltrată în toate straturile societăţii acţiona şi prevenea orice nemulţumire sau stare de spirit negativă în rândul populaţiei care putea să degenereze în proteste la adresa conducerii partidului.

Astfel, bancurile se spuneau doar în cercuri restrânse, de teama ochilor invizibili ai Securităţii. Apăruse şi o anecdotă care atenţiona pe cei curajoşi şi îndrăzneţi în rostirea bancurilor şi textelor ostile regimului: "Să nu gândeşti!/Dacă gândeşti, să nu vorbeşti!/Dacă vorbeşti, să nu scrii!/Dacă scrii, să nu semnezi! /Dacă semnezi, să nu te miri".

Dacă la început, bancurile pe seama familiei Ceauşescu stârneau zâmbete, în ultimii zece ani ai sistemului comunist au devenit adevărate proteste în fata neajunsurilor impuse. Totuşi, românii au reuşit să facă haz de necaz!

Secretarii de partid pe vremea lui Ceauşescu se împărţeau în trei categorii:

- Samaritenii care spuneau tot timpul: "Vă vom da!"

- Exhibiţioniştii: "Vă vom arăta!"

- Şi un al treilea tip de origine necunoscută care spuneau: "Nu mă cunoaşteţi încă!"

Iese un timbru cu Ceauşescu. Se duce Ceauşescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.

– Nu se vinde, spune funcţionarul.

– De ce?

– Nu se lipeşte.

Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:

- De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!

– Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea ailaltă.

Un turist străin abia sosit în Bucureşti i se fură actele şi banii. Înfuriat, nu se mai poate abţine şi strigă:

- Unde este, dom’le, Securitatea română!!?

O bătrânică de lângă el îi şopteşte în voce groasă la ureche:

- Peste tot, maică. Peste tot.

Ceauşescu cu Elena se întorc dintr-o vizită în străinătate. Avionul se apropie de Bucureşti.

- Ia uită-te, Nicule, ce frumos se văd străzile.

- Taci, alea-s cozile.

Un tip se chinuie să bată un cui în perete ca să agaţe portretul lui Ceauşescu. Trece un alt tip pe acolo:

- Lasă, dom’ne, nu te mai chinui. Ăsta nu merge decât împuşcat.

Într-un accident de avion mor preşedinţii DDR, Poloniei, Rusiei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi ai Ungariei:

- Care naţiune poartă doliu cel mai mult?

- Românii pentru că nu era şi Nicolae în avion...