Gest emoționant pentru Crina, eleva premiantă care învăța la lumânare, în Brașov
Un gest pe care mulţi dintre noi îl consideră banal a schimbat viaţa Crinei, eleva premiantă dintr-un sat din Braşov. A aprins becul şi a trăit o surpriză uriaşă.
De Redactia Observator la 03.04.2019, 06:31Un gest pe care mulţi dintre noi îl consideră banal a schimbat viaţa Crinei, eleva premiantă dintr-un sat din Braşov. A aprins becul şi a trăit o surpriză uriaşă. După ce am prezentat cazul elevei de 13 ani care învăţa la lumina lumânării, trei prieteni din Piteşti au căutat casa izolată între dealuri pentru a monta panouri fotovoltaice. O echipă Observator s-a întors la familia Muntean.
Ne-am întors în satul Holbav aproape de miezul nopţii. Casa familiei Muntean este cea mai luminată. Sunt becuri aprinse şi înăuntru, şi în curte.
Pe Crina, am găsit-o tot la masă, în timp ce îşi pregăteşte temele alături de fosta ei învăţătoare.
ALINA MARIA DURBACĂ, fosta învăţătoare a Crinei: Sunt foarte mândră de ea. Am fost şi voi fi. Iar prima seară cu curent, pentru mine, când m-a sunat şi mi-a zis: Doamna, am curent, nu mai aprind lumânarea, a fost de vis!
Până acum câteva zile, viaţa familiei Muntean se derula la lumina lumânării. Povestea elevei premiante, prezentate în exclusivitate la Observator, a impresionat o ţară întreagă. Trei prieteni din Piteşti au decis să-i facă o surpriză.
MARIAN ZAMFIR: Vorbind cu un prieten care vinde sisteme pentru producerea energiei din surse regenerabile, acesta s-a oferit să participe cu o parte din sistem. Restul componentelor sistemului le-am achiziţionat noi.
Au ajuns cu greu în satul dintre dealuri. Crina i-a întâmpinat pe drumul din pădure, pe care îl parcurge în fiecare zi pe jos, până la şcoală.
MARIAN ZAMFIR: A fost foarte greu să urcăm componentele sistemului pe acea pantă, pentru că nu se poate urca cu maşina, e aproape un kilometru de mers pe jos, prin pădure, cu baterii, cu panouri. Am făcut două drumuri noi şi Crina cred că a făcut şase, că tot ne mai trebuia câte ceva de la maşină. Şi tot se ducea să ne aducă o şurubelniţă, o mufă.
ANA MARIA STAN: Deci toţi copiii erau pe lângă mămica lor, iar cel mic, Iliuţă, fratele Crinei s-a dus lângă maică-sa şi a îmbrăţişat-o şi a zis: Mami, în sfârşit îmi fac şi eu temele la lumină, să văd şi eu. Pot să mi le fac şi târziu, a zis!
Cei cinci fraţi sunt acum mai veseli. La ceas de seară, se adună în jurul mamei care le pregăteşte un desert.
ELVIRA MUNTEAN, mama Crinei: Aseară am aprins becul şi în curte: Numai să nu mai venim de pe afară.
Dar Crina nu se aşază la masă până nu termină treaba din gospodărie. Taie lemnele, hrăneşte găinile şi face curăţenie.
CRINA: Aseară am stat până la 10 datorită faptului că chiar mi-a plăcut să învăţ şi am învăţat foarte mult aseară. Numai noaptea o să învăţ de acum. Adică şi ziua, dar mai mult noaptea că e mai frumos la lumina becului decât la lumina lumănării.
Crina e acum mai hotărâtă ca oricând să îşi urmeze visurile. Şi-a făcut şi un nou prieten, copilul celui care i-a luminat casa.
”Crina, te iubesc. Şi pe Iliuţă şi pe toţi fraţii tăi şi o să vă montez un panou solar!”, spune băiețelul.