Gil Dobrică, poveste de viaţă unică: de la strungar, pe marile scene ale României

A fost unul dintre cei mai iubiţi artişti ai României, a ridicat săli în picioare şi a cunoscut succesul datorită unei voci inconfundabile! Dacă nu s-ar fi prăpădit în urmă cu şapte ani, Gil Dobrică ar fi continuat să cânte "Hai, acasă!"

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

S-a născut la țară, pe 14 februarie 1946, în comuna Dăbuleni, județul Dolj, într-o familie cu nouă copii, Gil fiind cel mai mic. La 14 ani și-a luat fratele cel mare și a plecat la Craiova, la școala de meserii, unde a devenit strungar.

A colindat toată țara cu Cenaclul Flacăra și cu "Serbările Scânteii Tineretului". Un coleg de muncă era un mare iubitor de muzica "neagră" și i-a insuflat viitorului solist pasiunea pentru Ray Charles, care a devenit în scurt timp idolul său. Gil a început să cânte piese rock și soul de la 17 ani: cânta pentru studenți, pe gratis, la Clubul Uzinei „7 noiembrie“ și îi detrona pe cei care cântau jazz, swing, foxtrot.

Banii nu îi ajungeau niciodată!

A debutat în 1963, la Casa de cultură a Sindicatelor din Craiova. Activează în diferite trupe: 13 Carate, iar din 1967 cu formația Dacii. În anii 1970, Gil, la îndemnul unor prieteni de la Conservator, a lăsat Craiova pentru Capitală.

A locuit în gazdă, banii nu-i ajungeau niciodată, mai ales că, la început, a avut foarte puține apariții televizate. Primul pas important pentru Dobrică în Bucureşti a fost când s-a angajat la barul Atlantic, la Athéné Palace, la Continental. Fiecare bar avea balet, orchestră, se cânta în engleză, pe viu, fără instrumente electronice. Tot în 1970 colaborează cu grupul Sfinx, iar doi ani mai târziu cu Roșu și Negru.

Vocea sa se pliază perfect pe piese ale marilor artişti: Aretha Franklin sau Beatles!

Apare în spectacole de muzică și poezie, la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra” (alături de Florian Pittiș, Ion Caramitru ș.a.). În 1979, i se oferă o apariție cinematografică în filmul „Nea Mărin miliardar” și debutează discografic cu "Hai acasă" pe disc EP de 45 de turații. Piesa este un cover după John Denver - "Take Me Home, Country Roads" (1971).

Astfel, ajunge să cânte piese din repertoriul unor artiști precum Aretha Franklin, Otis Redding, Arthur Conley, Little Richard, Hendrix, Beatles, Rolling Stones, fapt care i-a permis să se bucure de o mare popularitate.

Anul 1996 i-a adus maestrului poate cel mai frumos dar: avea să îşi cunoască idolul, la Cerbul de Aur: Ray Charles! "A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea".

În ultimii ani de viață a colaborat cu trupa Nightlosers, cântând în deschiderea acesteia, în clubul Fire din București.

Se stinge din viață la vârsta de 61 de ani, după o grea suferință. Încă din toamnă anului 2006, cunoscutul cântăreţ suferea de gută cronică, de ciroză, dar și de pneumonie.