Inedit! Povestea ultimelor abdicări europene. Printre monarhii care au cedat tronul se numără şi un român

Decizia abdicării regelui Juan Carlos I a uimit o lume întreagă, însă nu este o noutate în rândul familiilor regale europene

• Filmul tragediei din Vâlcea, unde o şoferiţă de 23 de ani, tatăl şi nepoţelul de 5 ani au plonjat cu maşina în râul Olt. DETALII la Observator 13:00
• Cum putem reduce dobânda unui credit. La ce să fim atenţi atunci când ne împrumutăm

Decizia abdicării regelui Juan Carlos I a uimit o lume întreagă, însă nu este o noutate în rândul familiilor regale europene

Abdicările au fost adoptate abia la începutul secolului al XX-lea, însă întotdeauna cu un motiv bine întemeiat în spate, odată cu renunţarea la tron a Ţarului Nicolai al II-lea. Asta se întâmpla în anul 1917 odată cu izbucnirea Revoluţiei Ruse.

După un an, în noiembrie 1918, are loc abdicarea lui Wilhelm al II-lea al Germaniei în condiţiile pierderii Primului Război Mondial, acesta autoexilandu-se în Olanda.

În septembrie 1922, Constantin I al Greciei a cedat coroana prințului moștenitor, care a continuat să domnească ca George al II-lea.

Şi Marea Britanie a avut parte de astfel de evenimente! La finalul anului 1936, demisia regelui Eduard al VIII-lea a uimit tara renunţând la tron în favoarea lui George al VI-lea, tatăl reginei Elisabeta a II-a.

Un caz aparte este cel al monarhului spaniol Alfonso al XIII-lea, care a abidcat înainte de a murit, trecând toate drepturile dinastice pe numele fiului său don Juan de Borbon. Acesta din urmă, însă, nu a reuşit să ajungă la tron iar un anul 1977 şi-a prezentat în mod oficial renunţarea la toate drepturile sale pe care i le-a oferit fiului său, Juan Carlos I.

Victor-Emmanuel al III-lea, regele Italiei din 1900, abdică la 9 mai 1946 din cauza colaborării cu regimul fascist al lui Mussolini. Fiul său, Umberto al II-lea, "Regele de mai", a plecat în exil în iunie acelaşi an, după un referendum care instituia Republică.

Mihai I al României este constrâns de comunişti să abdice în decembrie 1947, apoi să plece în exil câteva luni mai târziu. El îi succedase în 1940 tatălui său, Carol al II-lea, considerat responsabil de destrămarea "Marii Românii".

Leopold al III-lea al Belgiei, aflat pe tron din 1934 dar controversat pentru unele dintre acţiunile sale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, abdică la 16 iulie 1951 în favoarea fiului său Baudouin I. El a vrut în acest fel să îndepărteze riscurile unui război civil care ameninţa revenirea lui pe tron după şase ani de exil.

Marele duce Jean de Luxemburg abdică la 7 octombrie 2000, după o domnie de 36 de ani, în favoarea fiului său cel mare, Prinţul Henri, devenit al şaselea mare duce al monarhiei luxemburgheze. Jean i-a succedat mamei sale, marea ducesă Charlotte, după abdicarea acesteia în 1964.

Abdicarea în 2013 a reginei Beatrix a Olandei la 30 aprilie 2013, la vârsta de 75 de ani, în favoarea fiului său Willem-Alexander, a avut loc după 33 de ani de domnie. Regina Juliana a abdicat la 30 aprilie 1980, în ziua în care a împlinit 71 de ani, în favoarea lui Beatrix, fiica sa cea mare. Juliana a urcat pe tron în septembrie 1948, după abdicarea mamei sale, regina Wilhelmina.

Regele Albert al II-lea al Belgiei a abdicat la 21 iulie, după 20 de ani de domnie, în favoarea fiului său mai mare Philippe, care a devenit al şaptelea suveran din istoria ţării.