INTERVIU c-un BALCON. Cel de la UNIVERSITATE. „Ce ai văzut, tu, nemuritorule, în ultimii 150 de ani?”

Simbol al libertății neamului românesc după sângeroasele evenimente din 89, Piața Universității este locul în care s-au petrecut cele mai importante momente din existența nației în ultimii 150 de ani. Războaie, revolte, evenimente solemne sau banale concerte de sărbători, toate s-au petrecut aici. La kilometrul zero al Bucureștilor, la „marea intersecție”, așa cum o alintau bunicii noștri

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

Simbol al libertății neamului românesc după sângeroasele evenimente din 89, Piața Universității este locul în care s-au petrecut cele mai importante momente din existența nației în ultimii 150 de ani. Războaie, revolte, evenimente solemne sau banale concerte de sărbători, toate s-au petrecut aici. La kilometrul zero al Bucureștilor, la „marea intersecție”, așa cum o alintau bunicii noștri

Deasupra pieței tronează balconul, marele balcon al Universității. El, care a văzut atâtea de-a lungul existenței sale a rămas „nemuritor și rece” privind în tăcere cum oamenii și România se schimbă. A fost acolo încă din 1864, din momentul în care domnul Cuza a fondat perla învățământului superior românesc și a rămas în același loc până astăzi, când Capitala este, din nou, scena unor ample frământări sociale și politice. 

Până astăzi balconul de la Universitate nu a vrut să povestească, să ofere amănunte despre momentele mărețe petrecute chiar sub „privirea” lui, să-și amintească ce oameni mari i-au atins balustrada... De aceea, ne-am gândit, că n-ar fi nepotrivit să forțăm împreună limitele imaginației și să vă invităm la o discuție mai puțin obișnuită, în care protagonist să fie chiar Balconul de la Universitate.

- Ce ai văzut, tu, balconule, în ultimii 150 de ani?

- Cu ce să încep? Cu vremurile de demult. Am văzut regi și regine, prinți și prințese, scriitori, președinți, politicieni, oameni simpli... Am văzut războaie și revoluții, scandaluri, bucurii și tristețe, moarte și viață. 

- N-ai vrea să vorbim despre fiecare?

- He he he. Ai câțiva ani la dispoziție? Nu cred că se poate și despre unele evenimente nu vreau să-mi aduc aminte. 

- Bombardamentul din aprilie '44 ?

- Aș fi vrut să nu mă întrebi asta. Nu eram foarte bătrân. Aveam doar 80 de ani. Românii mei nu întorseseră armele... Era 4 aprilie și trecuseră două ore după prânz când a început prăpădul. Curgea foc din cer, iar totul se năruia în jurul meu. Mulți dintre oameni stăteau ascunși în adăposturi, dar pe unii i-a prins urgia. Au murit sub dărâmături sau atinși de flăcările bombelor. A fost îngrozitor. A durat preț de o oră, dar pagubele au fost mari, foarte mari, iar lumea era disperată.

Articolul COMPLET, pe A1.ro!