Iolanda Balaş: 14 recorduri mondiale doborâte, 140 de concursuri câştigate consecutiv

Anul trecut, românca a reuşit să fie numită în presa din afară "atleta secolului", motiv de mândrie, dar mai ales o recompensă pentru pasiunea şi dedicarea pentru sport. Astăzi, se împlinesc 54 de ani de la câştigarea medaliei de aur la Jocurile Olimpice

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

Anul trecut, românca a reuşit să fie numită în presa din afară "atleta secolului", motiv de mândrie, dar mai ales o recompensă pentru pasiunea şi dedicarea pentru sport. Astăzi, se împlinesc 54 de ani de la câştigarea medaliei de aur la Jocurile Olimpice

Când vine vorba de întrecerea recordurilor mondiale, nimeni din lumea atletismului nu a reuşit să o egaleze pe Iolanda Balaş Soter. Depăşind recordul mondial de 14 ori, multipla medaliată cu aur la Jocurile Olimpice şi la Campionatele Mondiale a reuşit să ridice standardul la săritura în înălţime, de la 1,70 la 1,91 metri.

Începutul

Primii paşi în sport i-a făcut în Timişoara, “oraşul care e mai aproape de Viena decât Bucureştiul de Istanbul”, după cum a povestit chiar doamna Balaş Soter. “Era o modă să facem sport şi chiar aşa am început: cu baschet şi volei în echipa liceului”.

Ea şi-a ales ca destin atletismul, după ce nişte vecini i-au arătat un film cu sprinterul american Jesse Owen făcând istorie la Jocurile Olimpice din 1936. Acela a fost momentul în care s-a transferat la Clubul Sportiv Steaua, unde a început antrenamentele pentru competiţiile mondiale şi olimpice.

Desigur, în ciuda pasiunii şi a muncii asidue, avea să cunoască şi gustul amar al înfrângerii...

În iulie 1956, la Bucureşti, atleta a doborât pentru prima dată recordul mondial la săritura în înălţime, crescându-l cu un centimetru, dar în acelaşi an a fost învinsă de rivala sa de origine americană, Mildred McDaniel, aceasta reuşind la rândul ei să stabilească un record mondial şi olimpic.

Înfrângerea a fost cu atât mai dureroasă cu cât, la venirea în ţară, a fost acuzată că şi-a vândut medalia învingătoarei.

Recordul de recorduri mondiale

După această întâmplare nefericită, Iolanda Balaş a devenit un alt om. A hotărât să ridice atletismul la un nivel mult mai înalt, nu câştigând medalii, ci doborând recorduri.

A desenat în caietul de antrenament, folosind o monedă de un ban, cercurile olimpice, iar dedesubt a scris: “Revanşa România”. A dat dovadă de perseverenţă şi pasiune, antrenându-se la cote de peste 2.000 de metri, pentru a putea face faţă efortului fizic la care era supusă în timpul concursurilor.

Acest fapt s-a dovedit a fi un avantaj, pentru că în perioada următoare a început doborârea de recorduri mondiale. Şi nu au fost puţine, ci mai exact 14 la număr.

10 septembrie 1960, o dată de neuitat!

Un an cu adevărat memorabil pentru atletă este 1960, când au avut loc Jocurile Olimpice de la Roma. Deşi trebuia să meargă fără antrenorul său, după o audienţă la Gheorghiu Dej, în care a spus că nu îşi va reprezenta o ţară care nu are încredere în ea şi în antrenorul ei, i s-a permis şi lui Ion Soter să o însoţească, pentru a nu mai comite greşeala de la Melbourne în urmă cu patru ani, de a merge fără antrenor.

Aici, sare 1,73 de metri de la prima încercare, apoi atinge înălţimea de 1,75 de metri, 1,77 de metri, urmând apoi 1,85 şi câştigă medalia de aur cu o diferenţă de 14 centimetri faţă de atleta clasată pe cea de-a doua poziţie.

De fapt, competiţia nu s-a dat între atleta noastră şi celelalte concurente, ci a constat, de fapt, în a se întrece pe sine însăşi. “Pe mine nu mă interesa medalia, vizam recordul!“.

După performanţa obţinută primeşte “Ordinul Muncii”, doi ani mai târziu este distinsă cu “Ordinul Steaua României”, iar în 1964 cu “Ordinul Meritul Sportiv”.

Extrem de ambiţioasă şi încrezătoare în abilităţile sale de sportiv, pentru care a muncit enorm de mult, Iolanda Balaş Soter se pregăteşte pentru Jocurile Olimpice de la Tokio, care au loc în anul 1964. Aici, săritura să atinge recordul de 1,91 de metri, în timp ce adversarele sale nu depăşeau săritura de 1,78.

În toată cariera sa sportivă a depăşit de 14 ori recordul mondial, a câştigat 142 de competii şi a fost de 19 ori campioană naţională.

S-a retras în 1967 în urma unei probleme de sănătate pe care a avut-o la tendonul ahilian. A ales totuşi să rămână în sport, în comisia metodică de arbitraj, iar în 1988 a fost aleasă preşedinta Federaţiei Române de Atletism, funcţie pe care a deţinut-o până în 2005...