La 20 de ani, Ionuț s-a întors pentru totdeauna în România, după ce a muncit în Germania. Acum crește oi în satul natal. "Nici să nu mai aud! Acasă e Raiul tău"

Fă Rai din ce ai. Asta pare să își fi spus și Ionuț, un tânăr de doar 20 de ani din Deleni, județul Mureș. A fost și el cucerit de mirajul străinătății. A muncit din greu, în construcții, în Germania, dar a înțeles că locul lui nu este acolo printre străini. Ci acasă, în mijlocul naturii, cu oile sale.

• ANIMAŢIE. Navă scufundată în Marea Neagră: Supravieţuitorii au fost recuperaţi de echipajele unor vase comerciale; sunt aduşi în portul Constanţa. Trei marinari, daţi dispăruţi

„Dragostea față de animal exprimă un sentiment de plăcere, de drag. Cânnd merg cu oaia și vezi că mănâncă, când merg cu mai multe oi și veui cum stau și mănâncă și stai și te uiți la ele îți e mai mare dragul. Aia e liniștea sufletească”, a povestit Ionuț, într-un interviu dat în această primăvară pentru Trinitas.

Cum e acasă nu-i niciunde

Despre experiența sa în străinătate, tânărul a mărturisit: „Se fac bani în străinătate, dar atâta e de greu, de nu vă pot explica. Dorul de casă, dorul de țară, dorul de familie. Te duci acolo în străinătate și te întâlnești cu tot felul de oameni străini, de peste tot, și când e mult de muncă se fac bani. (...) Am lucrat în demolări. Te sculai dimineața la 5, dădeai la baros sau la ce te puneau nemții, turcii și când ajungeai la 6-7 seara, nu își mai drebuia nici de mâncare, doar să te pui în pat și să dormi de oboseala aia mare. Și a doua zi, iară. 8 euro eram plătit pe oră. Unii luau câte 20. Anul trecut, am spus eu nu mai stau, și așa se strâng oile, vine Paștele, eu nu mai stau că deja vin nebun. Am stat o săptămână de zile, am cumpărat niște oițe, am venit doar cu 1200 de euro. Toată vara am stat la oi. Mi-a fost dor de familie, cum e acasă nu-i niciunde, unde te-ai născut, unde ai copilărit, crescut. Nu m-ar lăsa inima să-mi vând casa, eu nu pot să stau la oraș, că vin nebun”.

Dacă s-ar mai întoarce în străinătate, Ionuț a mărturisit: „Nu! Nici să nu mai aud! Las' să meargă alții, mai bine stau eu acasă, la oile mele. Aici nu ai stres, ești liniștit, oarecum în Raiul tău, ca pe-o apă lină”.