Salvatorul român care a mers în urma morţii la cele mai crâncene catastrofe din lume

De Carmina Pricopie la 05.04.2019, 10:45

Un salvator român este martorul celor mai crunte catastrofe care au lovit lumea în ultimii ani. Marius Dogeanu a luat parte la marile operațiuni internaționale de salvare în locurile unde natura a lovit nemilos. Colonelul IGSU a fost în zonele distruse de uraganul Matthew din Haiti, a văzut dezastrul provocat de taifunul Haiyan din Haiti, a adus alinare refugiaților sirieni din Iordania. Acum e în Mozambic, unde un ciclon a adus moarte.

Colonel Marius Dogeanu, șeful Serviciului Afaceri Europene din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Aşa se prezintă singurul român care e prezent de aproape 20 de ani la cele mai mari nenorociri de pe glob. E ofiţer de Protecţie Civilă şi acum este şeful echipei de experţi europeni trimiși în Mozambic pentru gestionarea efectelor devastatoare ale ciclonului Idai! Este a şasea misiune internațională la care ia parte.

Românul e într-o zonă de pe coasta Mozambicului, către Dondo. Spune că se află la 7263 de kilometri de casă, de România. Este în mijlocul haosului lăsat în urmă de ciclonul Idai.

"Pe o plajă erau cred că 4-5 copii, undeva pe la 4-5 ani. Doi desenau pe nisip, iar restul, cu o minge improvizată din cârpe, jucau fotbal", își amintește salvatorul român.

E imaginea pe care n-o va uita prea curând, sau poate niciodată, colonelul Marius Dogeanu. Bilanţul efectelor ciclonului este cumplit. 400 de morţi. Două milioane de oameni care au nevoie de ajutor umanitar. Zeci de mii de case parţial sau complet distruse, 500.000 de hectare de teren cultivate compromise. Şi totuşi cei 4-5 copii se jucau.

„Bucuria și inocența din jocul lor e ceva la care ar trebui să reflectăm cu toții", spune colonelul Marius Dogeanu.

Misiune în mijlocul dezastrului

Ofiţerul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă Marius Dogeanu a ajuns în Mozambic la sfârşitul lui martie.

„Din București, pană în Beira, călătoria durează aproximativ 24 ore - prin Istanbul, Johannesburg, Maputo", ne explică ofiţerul.

E singurul român detaşat în Mozambic şi coordonează echipa de experți europeni trimiși în Mozambic, pentru gestionarea efectelor devastatoare ale ciclonului Idai. O mare onoare şi o responsabilitate pe măsură.

„Pe 20 martie, autoritățile din Mozambic au solicitat asistenţă internațională statelor membre ale UE, prin intermediul Delegației permanente a UE în Maputo. În acest context, Mecanismul European de Protecție Civilă a fost activat. S-au solicitat prin intermediul CECIS (Sistemul European de Comunicații în Situații de Urgenţă), pe lângă echipe de intervenție, şi experți coordonatori. Prin intermediul punctului național focal (IGSU), am fost nominalizat și ulterior selectat, de către reprezentanții Comisiei Europene, șef de echipă. De ce? Asta probabil o știu mai bine cei care au făcut selecția la DGECHO ( Directoratul General Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare)", declară ofiţerul.

Coordonator al echipei europene de protecție civilă

Fiind o misiune organizată și coordonata la nivel european - aranjamentele se fac de către Comisia Europeană, în coordonare cu Delegațiile UE din zonele afectate, autoritățile naționale din țările afectate.

„Deja la două săptămâni de la impact, situația se îmbunătățește vizibil. În fiecare zi, un nou drum este deschis și astfel, mai multe zone devin accesibile pentru actorii umanitari prezenți. Însă sunt încă multe comunități care sunt accesibile doar pe cale aeriana sau navală, ceea ce face dificila intervenția. Oricum odată ajunsă în Beira, echipa pe care o coordonez și-a început activitatea în Centrul de Coordonare al Operațiunilor. De aici, am început să facem evaluări pe teren împreună cu reprezentanții autorităților, pentru a determina unde este cel mai bine să poziționăm asistenţa pe care o asigurăm, unde este o nevoie mai mare, dar în același timp am contribuit la efortul general de coordonare", ne povesteşte românul.

Colonelul Marius Dogeanu spune că rolul principal al echipei europene de protecție civilă este de a asigura integrarea rapidă a asistenţei pe care statele membre o oferă.

„Până în acest moment, am asigurat integrarea în răspunsul general a 5 echipe purificare apă şi reabilitare surse de apă din Germania și Danemarca precum și spitale mobile din Italia, Spania şi Portugalia. Nu în ultimul rând distribuirea către cei cu nevoi a asistenţei constând în bunuri din: Marea Britanie, Franța, Spania şi Portugalia", ne explică salvatorul.

”Au rămas doar cu ce aveau pe ei”

„De la la Matupo la Beira, transferul l-am facut cu avionul. La momentul în care noi am ajuns în Mozambic, drumul de la Maputo către Beira era încă blocat. A fost deschis la 3-4 zile după sosirea noastră. A fost o mare realizare, având în vedere că inițial se anunțase că aceasta acțiune va dura cel puțin două luni.

Pe măsură ce te apropii de Beira, din avion se dezvăluie o zona imensă devastată. Aş aprecia cel puţin jumătate din suprafața României). Așa ca, atunci când avionul se apropie de zona costieră Beira, peste tot vezi zone inundate, locuințe distruse total sau parțial, oricum majoritatea fără acoperiș. În momentul în care cobori din avion e umezeala ridicată şi un miros nu ușor de suportat. Sunt înregistrați oficial 501 morți, însă probabil cifra este mai mare având în vedere că este dificil de verificat în toate localitățile. Acesta este rezultatul direct al ciclonului. Sunt însă multe locuri unde nu s-a intervenit şi atunci umezeala şi căldura sufocantă (au fost zile cu peste 36 de grade Celsius) contribuie activ la procesul de putrefacție. Mai găsești din loc în loc cadavre de animale moarte...

În rest... vezi cum oamenii continuă să lupte pentru revenirea la condiții normale (care nu erau oricum sofisticate înaintea dezastrului) majoritatea nu aveau prea multe înainte, dar acum au rămas doar cu ce au pe ei. Sunt zone unde încă nu s-a reușit să se distribuie alimente, iar apa curată este problema majoră.

Sunt semne de epidemie de holeră. Azi-dimineață (n.r.: 1 aprilie 2019) se înregistrau 571 morți. Nu sunt confirmați cu holeră, deoarece cadavrele trebuie duse la un laborator care sa confirme şi deocamdată nu există o asemenea capacitate care sa proceseze atât de mult", descrie Dogeanu în detaliu primele imagini care încă i-au rămas pe retină după aterizarea în Mozambic.

”Școala nu avea acoperiș”

Dar dincolo de disperare, cadavre şi suferinţă, a găsit dorinţă.

"A fost o secvență la școala din Nhangau. Oficial, școlile au fost închise până luni, 01 aprilie. Dar, când am ajuns acolo, copiii erau la școală. Ajutau dascălii să curețe şi întinseseră cărțile şi caietele afara la soare să se usuce. Am înțeles dorința lor de a merge la școală, să învețe şi să poată astfel să depășească nivelul, deşi condițiile sunt precare, iar școala nu avea acoperiș pentru că fusese luat de ciclon. Şi atunci, desigur e trist când vezi ca alții au această posibilitate şi nu o fructifică, iar unii ar vrea, dar nu au cum", ne scrie românul nostru din Mozambic.

Totul se face în cooperare cu autoritățile naționale, dar şi cu ONU. Atunci când există o urgenţă în afara spaţiului european, toate operaţiunile se desfăşoară sub umbrela Națiunilor Unite. Nu e deloc o muncă uşoară.

”Acceptă ajutorul nostru cu mândrie”

Practic, românul nostru gestionează şi coordonează tot ajutorul pe care Uniunea Europeană îl oferă sinistraţilor din Mozambic. Sunt morţi, sunt răniţi, oameni fără case, oameni în pericol de a se îmbolnavi, copii fără hrană, oameni care au nevoie de medicamente, apă infestată, munţi de mizerie... într-un cuvânt haos. Un haos în care oamenii vor să trăiască şi să-şi reia vieţile de la zero.

„În această zonă, majoritatea oamenilor trăiesc modest, simplu, așa că nu aș aprecia că vezi disperare ci mai degrabă o voință puternică de a lupta mai departe, de a face față tuturor piedicilor. Sunt demni, nu cer nimic şi acceptă ajutorul nostru cu mândrie", ne povestește colonelul.

Un haos, în care reprezentanţii ţărilor care au trimis sprijin, misiunile umanitare şi voluntarii ONG-urilor trebuie să întindă mâini de ajutor ordonat şi coordonat. Sunt prezente organizaţii din toată lumea. Din Japonia, China, Australia, Brazilia, SUA sau Canada. Uniunea Europeană, prin Mecanismul de Protecţie Civilă, a trimis în zonele afectate staţii de purificare a apei, spitale mobile, ajutoare, echipamente, medicamente.

„Eu si parte din echipă (6 din cei 12 membri ai echipei constituite din experți din 7 state membre, plus reprezentanți ai serviciilor Comisiei Europene) suntem în Beira, provincia Sofala. Restul echipei cu șeful adjunct de echipă (portughez) sunt în Maputo. În Maputo se asigură coordonarea la nivel central între ministere şi agențiile umanitare prezente în ţară. Pe teren sunt două centre de coordonare. Unul regional, în Beira, zona cea mai afectată, și unul local în Chimoiu. Din Beira asigurăm provinciile: Sofala, Manica, Tete şi Zambezia", explică românul.

”Nu e simplu”

Colonelul Dogeanu a văzut moartea în Filipine, Sudanul de Sud, Haiti, Iordania, Kenya.

Cum arată o sticlă cu apă pentru sinistraţi?

„E evident diferența între viată şi moarte şi am văzut asta mai ales în Sudanul de Sud, aici în Mozambic, în zona asta însă, sunt numeroase surse de apă, aşa că nu se resimte o nevoie fantastică. Problema este că oamenii beau apa din râu sau din fântâni contaminate şi din acest motiv bătălia este acum să stopăm o potenţială epidemie de holeră care, negestionată corespunzător, ne duce din nou la diferența dintre viață şi moarte", descrie Dogeanu.

Îi place teribil ceea ce face. Ştie că trebuie să ajute oameni şi mărturiseşte că niciodată n-a plecat în misiune cu inima strânsă.

„Teamă... sigur nu, mai ales dacă eşti responsabilul misiunii. Însă încerci să faci planuri, sa creezi o structură funcţională, cu oameni pe care îi întâlneşti prima data şi cu care să ai rezultate la final. Nu e simplu, dar satisfacția este mult mai mare la sfârșit, când realizezi ca ţi-a îndeplinit mandatul", mărturisește Marius Dogeanu.

”Noi, românii, nu suntem cu nimic mai prejos decât alții”

Despre munca sa, vorbește cu modestie.

„Am doar satisfacția că putem arăta întregii lumi că noi, românii, nu suntem cu nimic mai prejos decât alții, ca nu ne lăudam, ci doar facem ceea ce am promis", spune românul.

De la suportul acordat în Iordania în 2012, pe timpul urgenţei create de fluxul imens de refugiaţi din Siria, Marius Dogeanu a ajuns un an mai târziu în Filipine, în urma taifunului Haiyan.

"Cum spuneam, nimeni nu te forțează să pleci în misiune. Te oferi voluntar şi atât. Nu există o recompensă materială. Sau de altă natură. Există doar satisfacția că ai contribuit la îmbunătățirea vieții unor semeni. Iar dacă eşti selectat, pleci! Trebuie să fii tot timpul pregătit. (...) Așa că, dacă ţi-e teamă nu te oferi. Mi-aş dori ca toţi să putem face ceea ce facem cu plăcere şi atunci probabil am trai într-o lume mult mai bună", ne explică el.

"Am vrut să mă fac aviator"

În noiembrie anul acesta împlineşte 47 de ani. S-a născut la Orşova şi a crescut la Piteşti. Din 1991 stă în Bucureşti. Când era mic visa să se facă aviator, doar că...

"Greșit orientat la recrutarea pentru Academia Tehnică, am ajuns să dau examen la Secția Dirijare Rachete și Artilerie Antiaeriană, crezând că e tot ceva legat de zbor", îşi aminteşte Dogeanu.

Aşa a ajuns ofiţer de protecţie civilă, această specializare apărând pentru protejarea populației împotriva atacurilor aeriene.

Acasă îl aşteaptă familia. Şi râde. În scris, şi pe e-mail, la peste 7.000 de kilometri de casa lui, de redacţia noastră. Şi scrie mai departe că soţia şi cele două fete s-au mai obişnuit.

„Încearcă cu greu să accepte aceste misiuni încă dificil de digerat după 20 de ani de căsătorie. Şi în mod evident, vin de fiecare dată întrebările: De ce eu mereu?, Când am de gând să mă liniştesc? Răspunsul meu intern: Pentru că chiar îmi place să fac asta! Ştii, nu? Încă nu?!”, mărturisește salvatorul.

Observator Evenimente Salvatorul român care a mers în urma morţii la cele mai crâncene catastrofe din lume