Video! O poveste inedită! Houdini, magicianul care a vrut să păcălească moartea
S-a făcut remarcat prin numerele sale incredibile de evadare, a şocat o lume întreagă cu actele inedite de magie, a încercat să sfideze moartea, însă a plătit cu viaţa
De Redactia Observator la 05.06.2014, 08:50
S-a făcut remarcat prin numerele sale incredibile de evadare, a şocat o lume întreagă cu actele inedite de magie, a încercat să sfideze moartea, însă a plătit cu viaţa
Harry Houdini s-a născut în 1874 într-o familie de evrei unguri. A emigrat în Statele Unite ale Americii când avea patru ani, deoarece tatăl său devenise rabin într-o comunitate evreiască din Appleton. Numele său real era Ehrich Weisz.
Avea magia în sânge!
Fiind nevoit să muncească de la o vârstă fragedă pentru a supravieţui, acesta a început cu câteva numere de trapez, luându-și numele de "Enrich, prințul aerului".
Ajuns în New York, acesta a început să fie din ce în ce mai interesat de memoriile magicianului francez Jean Eugene Robert-Houdin. Atât de impresionat a fost de el încât i-a luat numele, la care a adăugat un "i".
La doar 17 ani, formează o echipă care execută trucuri magice cu cărți, împreună cu prietenul său Jacob Hyman, numită "Frații Houdini". Hyman este înlocuit de fratele lui Harry- Dash (Theodore)- dar pentru o scurtă perioadă.
Trupa de numere de magie nu era completă fără o prezenţă feminină!
În 1893, o întâlnește pe Wilhelmina Beatrice Rahner, care va ajunge asistenta lui. Astfel, "Frații Houdini" se transformă în ceva mai simplu - "Houdinii". Doi ani mai târziu, Bess, așa cum i se zicea Beatricei, va deveni soția lui Harry. Până la sfârșitul carierei, Bess a rămas asistenta acestuia. Tot în acestă perioadă, magicianul îi provoacă pe polițiștii unei secții, susținând că poate scăpa din cătușe și poate evada din celulă, lucru care îi reușește, scriu cei de la Historia.ro.
1900, anul în care viaţa tânărului se schimbă radical!
Norocul îi surâde cu adevărat în momentul în care îl întâlneşte pe Martin Beck, un magnat al teatrelor de vaudeville(comedie ușoară sau de farsă, în textul căreia sunt intercalate cuplete care se cântă pe melodii cunoscute și cu acompaniament orchestral), care vede potențialul de spectacol în numărul de evadare a lui Houdini. Astfel, urmează un turneu în Europa şi timp de cinci ani acesta a fascinat bătrânul continent cu spectaculoasele sale numere.
Anul 1904 este unul memorabil! A răspuns provocării ziarului londonez Daily Mirror de a scăpa din niște cătușe speciale. Ele fuseseră realizate pe o perioadă de cinci ani de către un lăcătuș. Houdini a cerut ca să-i fie desfăcute cătușele pentru a-și putea da haina jos, dar a fost refuzat. Atunci, cu un briceag pe care l-a ținut între dinți și-a tăiat haina. La un moment dat, soția sa a urcat pe scenă și l-a sărut.
După aceea, Houdini s-a întors în spatele cortinei și după o oră și zece minute era liber. Se crede că Bess i-a dat prin sărutare cheia de la cătușe. Peste ani, acesta a declarat că a fost cea mai dificilă evadare din cariera sa.
Reintorcerea în SUA, un real succes...
Un an mai târziu, se întoarce în America, unde va înregistra cele mai mari succese între 1907 și 1910. Notorietatea lui se datora faptul că mereu se reinventa și își schimba numerele, fapt ce surprindea și capta mereu publicul.
Astfel, până la moarte a fost preşedinte al Societăţii Magicienilor Americani. A fost singurul magician care a fost ales în această funcţie timp de nouă ori, în timp ce alţii fuseseră votaţi doar pentru un mandat. A creat o reţea de legături între magienii profesionişti şi amatori care s-a transformat în cea mai mare mişcare cunoscută vreodată.
Meseria pe care o iubea atât de mult avea să îi aducă moartea!
În 1926, pe 26 octombrie a dat un spectacol la Princess Theater în Montreal. Un student de colegiu, J.Gordon Whitehead i-a aplicat câteva lovituri în stomac pentru a testa duritatea muşchilor magicianului. Această parte era una obişnuită în cadrul spectacolului, dar de data aceasta Houdini nu avusese timp să contracte muşchii stomacului înainte de a fi lovit. Deşi a simţit nişte dureri abdominale şi-a continuat reprezentaţia.
Peste o zi a ajuns la Detroit, unde a fost diagnosticat cu apendicită acută, dar nu a vrut să primească îngrijiri medicale. Pe 24 octombrie dă ultima reprezentaţie, iar peste 24 de ore este dus de urgenţă la spital. Apendicele i-a fost înlăturat, dar peritonita se extinsese deja.
A murit pe 31 octombrie 1926, la vârsta de doar 52 de ani, nereuşind să câştige bătălia finală cu... moartea.
