Plăcerile lui George ENESCU la Castelul Peleş
Venit de la Paris, George Enescu era o prezenţă permanentă la Peleş, acolo unde susţinea recitaluri în Salonul Reginei şi unde lua masa cu întregul alai
De Redactia Observator la 08.10.2014, 10:01
- Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
- Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă
Venit de la Paris, George Enescu era o prezenţă permanentă la Peleş, acolo unde susţinea recitaluri în Salonul Reginei şi unde lua masa cu întregul alai
Diverse personalităţi ale lumii literar-artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea erau invitate la Castel, la diverse evenimente găzduite de familia regală. Printre figurile importante se număra şi tânărul George Enescu, un cunoscut al lumii bucureştene înalte de la începutul secolului al XX-lea.
Enescu, preferat la castelul Peleş
Întocmai lui Alecsandri ori Caragiale, Enescu participa la desele ospeţe date de familia regală. O singură problemă avea, totuşi.
„Protocolul impunea însă reguli stricte la masa regală, şi anume ca regele şi regina să fie serviţi primii, în acelaşi timp. Regele Carol mânca puţin şi repede. Cum termina i se lua farfuria, şi, în acelaşi timp, se ridicau şi farfuriile celorlalţi comeseni, indiferent dacă aceştia mai mâncau sau nu. Asta însemna că ultimii serviţi nu apucau uneori să-şi golească farfuria. Enescu – fiind cel mai tânăr, era servit de obicei ultimul – trebuia deci să mănânce repede“, povestea, în Destăinuiri despre George Enescu, Ilie Kogălniceanu, fiul Ninetei Duca.
Satisfacţii culinare: crenvurştii şi porumbul fiert
Potrivit sursei, George Enescu, gurmand din fire, avea momente de satisfacţie maximă: atunci când se serveau crenvurşti sau porumb fiert.
„Se bucura însă când se serveau crenvurştii, care se mâncau cu mâna, ca şi porumbul fiert. Se evita anevoioasa manipulare cu furculiţa ce se înfigea greu în două, trei boabe, conform uzanţelor...“, completa Kogălniceanu.
Sursa: historia.ro
