Poveste cu iz interbelic! Zavaidoc, REGELE muzicii lăutăreşti româneşti
Povestea lui Zavaidoc este una despre greutăţi, curaj, dar şi succes! Astăzi, se împlinesc 70 de ani de la moartea lui Marin Teodorescu
De Diana Juncu la 13.01.2015, 12:24
Povestea lui Zavaidoc este una despre greutăţi, curaj, dar şi succes! Astăzi, se împlinesc 70 de ani de la moartea lui Marin Teodorescu
La o vârstă foarte fragedă rămâne şi fără mamă, şi fără tată şi ia viaţa în frâu, împreună cu fratele şi cu sora sa, luând drumul Capitalei.
Înfiinţează taraful Fraţii Zavaidoc şi se bucură de o oarecare notorietate prin cârciumele Capitalei. Vasile cântă la vioară, Marin la chitară, Zoe la acordeon.
Totul până când pe cerul acesteia apar avioanele nemţeşti de război…
Deşi nu avea o statură impunătoare, Zavaidoc se înrolează în armată, impresionat de faptul că o mare parte a populaţiei din Capitală a abandonat tot ceea ce avea şi a fugit în alte regiuni din ţară, unde spera să găsească linişte. Foarte puțini știu că s-a aflat, în 1919, alături de trupele române care au ocupat Budapesta.
După terminarea războiului, Bucureştiul s-a repopulat, oamenii s-au arătat dornici să uite şi să îşi refacă vieţile, iar în procesul de reînnoire a forţelor nu puteau lipsi, evident, lăutarii… aşa că succesul lui Zavaidoc şi-a reluat amploarea cu un entuziasm şi mai mare.
Caracterul său nu se asorta decât unui singur stil de muzică şi de viaţă - acela de lăutar, cu tot ce însemna asta: nopţi nedormite cu cântări prin cârciumi şi bani câştigaţi foarte uşor, dar cheltuiţi şi mai repede.
Succesul lui Zavaidoc se transformă într-o carieră uimitoare, talentul său răsfrângându-se în zeci de discuri, căutate cu frenezie de către oamenii din întreaga ţară
Prin 1925-1926 a semnat primul contract (Casa de discuri Columbia), scoțând apoi disc după disc, în jur de 30 (la ''His Master's Voice'', Odeon, Cristal ș.a.), cuprinzând șlagăre precum: ''De când m-a aflat mulțimea'', ''Dragostea e ca o râie'', ''Foaie verde spic de grâu'', ''Mărie și Mărioară'', ''Pe deal, pe la Cornățel'' sau vestitul ''Cântec al lui Zavaidoc'', care i-au adus câștiguri de milioane de lei.
Localul ''Cireșica'' de lângă Cișmigiu, în care petrecea boema Bucureștilor, ajunsese să fie cunoscut, pentru călătorii cu tramvaiul, ca stația Zavaidoc!
Devine, aşadar, nu doar celebru, ci şi foarte bogat, la vremea respectivă, undeva în 1930, fiind posesorul unei averi de milioane de lei. Se declanşează apoi o adevărată luptă între localurile bucureştene, fiecare plătind un preţ cât mai mare, doar ca să-l aibă invitat pe celebrul Zavaidoc.
Cristian Vasile, duşmanul de moarte?!
Totuşi, nu era singurul cântăreţ celebru din Capitala acelor timpuri; o mare concurenta îi făcea Cristian Vasile, cel care a cântat cu o măiestrie unică celebra melodie Zaraza. De la această melodie s-a creat un război între Zavaidoc şi Cristian Vasile, război care a dus la distrugerea acestuia din urmă. Nu exista însă date exacte care să confirme faptul că Zavaidoc ar fi implicat în vreun fel la eliminarea lui Cristian Vasile, aşa cum nu se ştie încă cu certitudine dacă celebra Zaraza a existat cu adevărat.
Trecut de 40 de ani, Zavaidoc renunţa la statutul de celibatar vânat cu frenezie de către femei şi se căsătoreşte cu o femeie mult mai tânără decât el, patroana unui atelier de croitorie.
S-a căsătorit la 43 de ani, cu o femeie mai tânără cu 15 ani decât el, Constanța. La 9 noiembrie 1940, soția să îi aduce pe lume primul copil, o fetiță, botezată tot Constanța. La 26 ianuarie 1942, la Pitești, i se naște băiatul, botezat chiar... Zavaidoc.
Succesul îl aduce în prag de divorţ!
Zavaidoc devine o adevărată obsesie pentru foarte multe femei. Unele îl urmăresc pas cu pas, îşi imaginează că au o relaţie cu Zavaidoc şi toate acestea se reflecta în probleme în interiorul familiei sale. În aceste condiţii, căsnicia lui Zavaidoc nu rezistă decât cinci ani, timp în care se nasc trei copii.
Liniştea ţării este însă din nou spulberată…
În 1943, plutonierul în rezervă Zavaidoc primește ordin de concentrare la o unitate din Târgoviște, apoi pleacă la Tighina, unde cântă pentru armata română. Militarii au făcut un șlagăr din cântecul său ''Soldățelul lui tăticu''.
Se spune că însuşi mareşalul Ion Antonescu a ordonat ca Zavaidoc să fie luat pe sus din plină strada şi adus la el, pentru a cânta, iar aici, pe lângă celebrele sale melodii, făcând haz de necaz, Zavaidoc cânta" Aş muri, dar nu acum".
Declinul unui titan…
Bombardamentele din 1944 îl prind pe Zavaidoc la București. Casa lăutarului din apropierea Gării de Nord este dărâmată, iar sora să Zoe moare în bombardament, lăsând cinci copii în urmă. Îndurerat, Zavaidoc se refugiază la Caracal, noaptea cântând, ziua stând prin adăposturi.
Ziua de 23 august 1944 îl găsește ca solist la restaurantul Viscol din Vișoi, Câmpulung-Muscel. De la Câmpulung ajunge la Turnu Măgurele, unde, la 26 noiembrie, i se naște al treilea copil, Niculina.
Chinul sau ia sfârşit pe 13 ianuarie 1945
Este înmormântat la Mănăstirea Cernica… şi toată această existentă zbuciumată trece în sertarul cu amintiri. A rămas totuşi povestea banilor, a fericirii şi succesului dobândit atât de brusc şi şters la fel de repede, al unei vieţi trăite cu stilul lăutăresc în sânge…
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Stiri Sportive Citește și