Povestea PITICILOR din Maramureş care au supravieţuit iadului din AUSCHWITZ!

Nu este nicio poveste de adormit copiii, ci una adevărată despre suferinţă şi pierdere. Piticii lăutari din Rozalvea au trecut orice barieră, orice limită pentru a supravieţui

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

Nu este nicio poveste de adormit copiii, ci una adevărată despre suferinţă şi pierdere. Piticii lăutari din Rozalvea au trecut orice barieră, orice limită pentru a supravieţui

Trupa „Lilliput”, sau „Piticii din Rozavlea” cum sunt cunoscuţi prin părţile noastre, sunt o celebră familie de actori de vodevil ambulanţi compusă din şapte fraţi pitici, doi bărbaţi – Avram şi Miki, şi cinci femei – Rózsika, Franciska, Frida, Erzsike şi Perla (Piroska), copiii familiei Ovitz din Rozavlea. Familia

În anii ’30 erau cunoscuţi în toată Europa ca trupa “Liliput”, oferind spectacole de varietăţi inedited, scrise de Avram Ovitz. „Ovicerii”, aşa cum îi numeau vecinii lor pe membrii familiei evreieşti Ovitz, au ajuns să cânte chiar pentru Regele Carol al II-lea.

Odată cu ocuparea Transilvaniei de hortişti, membrii trupei „Liliput” ştiau la ce să se aştepte, evrei fiind. Şi -au ascuns toate bunurile într-o groapă pe care au săpat-o sub maşina lor.

Experienţa cutremurătoare de la Auschwitz:

Fraţii Ovitz au fost duşi la Auschwitz alături de alte câteva sute de maghiari evrei. "Stăteam acolo goi, bărbaţi şi femei” îşi aminteşte Perla Ovitz. „Am simţit un miros înţepător şi se auzea  un sunet şuierător, ca de şarpe. Deodată, ca prin ceaţă, am auzit strigăte în nemţeşte Die Zwerge, die Zwerge! Wo sind die Zwerge?!„Piticii, piticii! Unde sunt piticii?!”)”.

„Nu e nicio brutărie. Aici e Auschwitz, iar curând veţi ajunge şi voi în acele cuptoare”.

Numit şi “Îngerul Morţii”, Josef Mengele era cunoscut pentru pasiunea ciudată fată de oameni mai puţin normali. Auzind de venirea celor şapte membri ai trupei „Liliput”, a sărit din pat şi a vrut să-i vadă numaidecât.

În aşteptarea doctorului, Perla Ovitz, care avea pe atunci 23 de ani, îşi aminteşte că a văzut oamenii, printre care şi rudele de-ale sale, duşi într-o clădire cu două hornuri din care ieşea neîncetat fum. Perla, naivă, credea că e o brutărie, însă curând a fost trezită la realitate de un prizoner al lagărului: „Nu e nicio brutărie. Aici e Auschwitz, iar curând veţi ajunge şi voi în acele cuptoare”.

Tocmai acea obsesie a lui Mengele pentru oameni ciudaţi i-a salvat de la moarte! Nimic bun, însă, nu s-a întâmplat…

„Acum am de lucru pentru 20 de ani!”, a exclamat Mengele când i-a văzut pe cei şapte pitici. Doctorul, care gazase în urmă cu câteva luni cinci sute de femei ca să scape de o epidemie de tifos, a fost, pur şi simplu, fermecat de familia Ovitz.

În doar trei ore de când au ajuns în lagărul de exterminare, o mare parte din evreii cu care veniseră pe tren erau deja morţi. Atât cei şapte membri ai trupei „Liliput”, cât şi apropiaţii lor au fost cruţaţi. În total, 22 de persoane.

„Ovicerii” i-au povestit doctorului de la Auschwitz că tatăl lor, tot pitic, fusese însurat de două ori cu femei înalte, care au dat naştere la şapte pitici şi trei copii de dimensiuni normale.

La fel ca ceilalţi prizonieri, membrii familiei Ovitz au fost băgaţi într-o baracă şi au fost hrăniţi cu aceeaşi supă strecurată. În încăperea în care erau ţinuţi era şi un bol de aluminiu în care se spălau zilnic, fiindcă Mengele era obsedat de igienă. Totuşi, piticii nu au fost raşi în cap şi li s-a permis să-şi păstreze hainele cu care veniseră.

EXPERIMENTE ŞOCANTE pe piticii români!

La început, Mengele a vrut doar să le ia sânge, însă acest lucru a devenit rutină săptămânală, lucru care îi slăbea şi mai mult pe cei şapte, ajunşi deha subnutriţi. „Ne împungea cu grijă, iar sângele sărea. Adesea ameţeam şi vomitam. Ne întoarceam în baracă, dar până să ne revenim, eram chemaţi din nou”, povesteşte Perla Ovitz.

Documentele spun adevărul: doctorul făcea teste de rutină pentru probleme renale şi hepatice, dar n-a făcut nicio descoperire privind piticismul. Apoi, a început să-i testeze pentru sifilis şi să îi tortureze, turnându-le apă ba rece, ba caldă în urechi.

Perla a povestit că tortura cu apă era foarte dureroasă şi i-a dus în pragul nebuniei. De asemenea, doctorii le-au extras dinţii şi le-au luat genele pentru teste. “Ne obişnuisem cu ideea că nu vom mai părăsi lagărul”.

Obligaţi la UMILIRE în faţa spectatorilor!

Mengele i-a anunţat într-o zi că vor face o excursie şi le-a pus la dispoziţie truse de machiaj, cerându-le să arate cât mai bine, pentru că urma să dea un spectacol în faţa unor oameni importanţi. Au urcat pe scenă, în faţa a sute de ofiţeri SS, dar pe scenă îi aştepta doctorul Mengele, care dintr-o dată s-a întors la ei şi a strigat: „Dezbrăcarea!”.

Tremurând şi încercând să-şi ascunde părţile intime, piticii stăteau goi în faţa întregii săli. De fapt, fraţii Ovitz fuseseră aduşi pe scenă pentru a da un impact puternic discursului susţinut de sadicul medic Mengele despre cum rasa evreiască degenerează în handicapaţi şi pitici.

27 ianurie 1945, ELIBERAREA!

După eliberare, fraţii petrec peste un an în taberele sovietice pentru refugiaţi. În anul 1946 s-au întors la Rozavlea dar, găsind casa familiei devastată şi ocupată de ţăranii din comună, se mută la Sighet, apoi în Belgia ca în anul 1949, să emigreze în Israel, la Haifa unde, pentru o scurtă perioadă au refăcut trupa „Lilliput”.

Bolnavi în urma torturilor suferite, din anul 1955 încetează să mai apară pe scenă: cu banii câştigaţi, au cumpărat două cinematografe şi o cafenea pe care o administrau în comun. În  anul 1980, şi-au vândut afacerea ca apoi, unul câte unul, să treacă în lumea celor drepţi.

Ultimul membru al celebrei trupe „Lilliput” a fost Perla, care a povestit unor reporteri aventurile familiei: astfel s-au născut mai multe reportaje, romanul biografic „In Our Hearts We Were Giants” („În inimi, eram giganţi” New York: Carroll & Graf Publishers, 2004) de Yehuda Koren şi Eliat Negev, filmul documentar „Liebe Perla” („Dragă Perla”) în regia lui Shachar Rozen şi documentarul artistic „Standing Tall at Auschwitz” („La înălţime în Auschwitz”) regia şi scenariul Bill Brummer şi Doug Kimbrough.