Premieră: Primul bust de copil semnat de Constantin Brâncuşi, expus la Muzeul Naţional Brukenthal

Primul bust de copil este expus la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu în perioada 5-27 aprilie şi poate fi văzut zilnic, de luni până duminică, în intervalul orar 10.00-18.00. Expoziţia curatoriată de Alexandru Constantin Chituţă va prezenta alături de lucrarea "Cap de copil" şi fotografii, desene, litografii şi alte piese.

• Lacrimi pentru Mihăiță, băiatul care nu există. Povestea falsă a strâns 20.000 de share-uri. Cum a păcălit AI-ul mii de români

„Enfant” („Bust de copil”) este prima sculptură dintr-o serie dedicată copiilor şi realizată de Constantin Brâncuşi după ce, în 1904, s-a stabilit la Paris.

Lucrarea a fost achiziţionată de la artist de pictorul Ştefan Popescu, apoi a circulat în alte colecţii private, iar în 2018, la Sothebyʼs, în Londra, un colecţionar român a achiziţionat lucrarea lui Brâncuşi şi a adus-o în România. Este modelată în ghips şi patinată de Brâncuşi, şi a fost expusă la două saloane expoziţionale, în primăvară şi în toamna anului 1906 fiind remarcată de juriul din aceea vreme.

Sculptura, realizată în 1904

În primele luni petrecute la Paris, Brâncuşi s-a angajat într-o serie de proiecte sculpturale comandate pentru mai mulţi patroni. Până în 1906, însă, Brâncuşi a început propria explorare a mediului sculptural. Folosind diverse materiale, Brâncuşi a început distilarea formei, care avea să definească opera sa ulterioară. Referind-se la lucrarea de faţă, Sidney Geist notează că „Brâncuşi îşi depăşeşte abilităţile obişnuite de modelator. Privirea voalată reprezintă un nou tip de realizare, iar înclinarea şi întoarcerea delicată a capului generează un adevărat mister. În contextul naturalismului din Buste d'enfant, acesta este cel mai îndrăzneţ gest pe care Brâncuşi l-a făcut până acum” (Sidney Geist, Brâncuşi, A Study of the Sculpture, New York, 1968, p. 20).

Importanţa lucrării de faţă în dezvoltarea măiestriei lui Brâncuşi în domeniul sculpturii şi în dezvoltarea de pionierat a modernismului este confirmată de includerea sa în prima retrospectivă a operei artistului, la Centrul „Georges Pompidou” din Paris, în 1995. Catalogul expoziţiei evidenţiază dihotomia dintre simplitatea modelării din ipsos şi extraordinarul spirit copilăresc pe care Brâncuşi reuşeşte să îl atingă în cadrul operei. În continuare se explică faptul că patinarea modelelor din ghips i-a permis să vizualizeze lucrările în bronz, lucru care i-a permis lui Brâncuşi să selecteze doar cele mai progresiste modele pentru turnare.

„Capul de copil, aflat astăzi într-o colecţie privată din Bucureşti este o lucrare specială, este lucrarea care i-a deschis „uşa” către Rodin. Această lucrare, fotografiată de însuşi Brâncuşi, expusă la Paris la 1906, a fost considerată de artist una dintre cele mai apropiate sufletului său. Mai mult decât atât, prin această lucrare Brâncuşi îşi afirmă prezenţa şi intră în „vizorul” artiştilor, colecţionarilor şi artei mari ai întregii lumi. Este o lucrare specială pentru că în această lucrare în ghips patinat întâlnim amprenta mâinilor artistului, care l-a modelat şi apoi l-a semnat. Pentru Muzeul Naţional Brukenthal este o mare onoare, ca în cadrul Galeriei de Artă Europeană din Sibiu, cea mai valoroasă din ţară, să expunem temporar şi o lucrare de sculptură realizată de Constantin Brâncuşi. Mulţumesc colecţionarului care a fost de acord cu expunerea acestei lucrări la Sibiu şi Casei de Licitaţii Artmark care a susţinut efortul nostru”, afirmă Alexandru Constantin Chituţă, manager interimar al Muzeului Naţional Brukenthal. 

„Bust de copil, prima sculptură din această serie, este un ghips patinat pe care artistul l-a prezentat la Salonul de Toamnă din Paris, în 1906. O fotografie semnată de Brâncuşi pe care el notează titlul «L’Enfant» (Salon de 1906 Paris) marchează această realizare care devine foarte importantă în evoluţia lui, pentru că, la această dată, este remarcat de membrii juriului: Rodin, Bourdelle, Maillol şi Medardo Rosso – acesta din urmă fiind foarte sensibil la redarea psihologiei copiilor. După o lungă serie de busturi de persoane din anturajul său parizian, unele fiind cunoscute doar prin fotografiile de atelier, Brâncuşi sculptează busturi de copii pe care, probabil, i-a observat în Place Dauphine, unde tocmai se instalase în octombrie 1905. Aceste lucrări sunt pentru el exerciţii ce evocă normele formării sale la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti şi care-i permit să participe la expoziţiile de grup şi la Saloanele de Sculptură din Paris”, explică Doina Lemny, istoric de artă, cercetătoare specializată în opera sculptorului Constantin Brâncuşi şi unul dintre cei mai cunoscuţi exegeţi ai operei marelui artist.

„Lucrarea Bust de copil, spre deosebire de bronz, conferă lucrării o tactilitate foarte specială care subliniază, dincolo de valoarea modelajului, o căldură a piesei, o emoţie a ei, ca o interpelare care e conţinută în chipul acestui copil care sunt fără comună măsură cu cea pe care o permite bustul în bronz. Este o mare lucrare. Brâncuşi se desprinde începând cu această lucrare de şcoală, mediul artistic şi felul în acre se practică sculptura în timpul lui. Văd în stranietatea acestui bust de copil desprinderea lui. Ea trebuie, cum spunea Brâncuşi – pipăită. Noi, acum nu mai putem face acest lucru, dar sinestezic, vederea poate înregistra tactilitatea figurii. Ori această tactilitate pentru ghipsul patinat în care vedem şi modelajul cu degetele sculptorului dar şi şlefuirea pe care a realizat-o, acestea două conferă piesei o prezenţă tactilă extraordinar de generoasă. E o prea-frumoasă lucrare!”, menţionează Horia-Roman Patapievici.