Rata sinuciderilor la vârste sub 15 ani, de două ori mai mare în România față de media UE. Influenţa social media, printre motive
Pentru fiecare sinucidere finalizată, sunt raportate 100 de tentative, trag un semnal de alarmă specialiștii, care spun că adolescenții au nevoie să înțeleagă că este normal să ceară ajutor.
De Redactia Observator la 29.11.2024, 14:51
În România, situația adolescenților care trec prin momente dificile este deosebit de alarmantă, cu o rată a sinuciderilor la cei sub 15 ani de două ori mai mare decât media europeană. Un raport îngrijorător relevă că unul din doi adolescenți români s-a gândit cel puțin o dată să-și ia viața, iar suicidul este a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârsta între 15 și 24 de ani.
Pentru fiecare sinucidere finalizată, sunt raportate aproximativ 100 de tentative, ceea ce scoate la lumină o problemă critică de sănătate mentală. Psihoterapeutul Mariana Demeter, fondatorul Clinicii Alegria, subliniază cât de importante sunt susținerea emoțională și înțelegerea contextului în care trăiesc tinerii de astăzi.
„Adolescenții de azi sunt expuși la o presiune uriașă. Factorii sociali, precum nevoia de validare constantă pe rețelele de socializare, alături de așteptările academice și presiunile familiale, îi pot face să simtă că nu sunt suficient de buni sau că nu se pot ridica la standardele impuse de societate. Acest sentiment de inadecvare poate declanșa gânduri distructive și chiar comportamente suicidare”, explică Demeter.
Standardele nerealiste și comparațiile sunt la ordinea zilei
Pe lângă influența puternică a mediului online, unde standardele nerealiste și comparațiile sunt la ordinea zilei, Mariana Demeter subliniază și rolul familiei: „Mulți adolescenți simt că nu au cui să se confeseze sau că părinții nu îi înțeleg. Adesea, părinții sunt prea ocupați sau prea stresați pentru a observa semnele subtile ale suferinței emoționale. Un simplu „Cum te simți?” spus cu sinceritate poate deschide un dialog important, dar pentru asta trebuie să existe timp și deschidere”.
Totodată, izolarea emoțională și stigmatizarea discuțiilor despre sănătatea mentală poate accentua această criză.
„Adolescenții sunt adesea etichetați ca fiind rebeli sau prea sensibili, iar durerea lor este minimizată. Fără un mediu în care să poată vorbi deschis despre fricile și nesiguranțele lor, ei se retrag și se simt din ce în ce mai neînțeleși”, explică Demeter. Ea adaugă că este vital ca atât părinții, cât și cadrele didactice să fie atenți la schimbările de comportament, cum ar fi izolarea, tristețea persistentă sau pierderea interesului față de activități care altădată le făceau plăcere.
Un alt factor critic este lipsa unui sistem de suport adecvat
Un alt factor critic este lipsa unui sistem de suport adecvat. În România, resursele de sănătate mentală pentru adolescenți sunt limitate, iar accesul la servicii psihologice rămâne dificil.
„Ar trebui să existe o mai mare implicare a comunității, inclusiv prin programe în școli care să le permită tinerilor să înțeleagă că este normal să ceară ajutor. Și, mai ales, că nu sunt singuri!”, afirmă psihoterapeutul.
Potrivit specialistului, soluțiile ar putea fi mai aproape de noi decât, poate, ne imaginăm. „Deschiderea la conversații despre sănătatea mentală este esențială. Părinții trebuie să își asculte copiii fără judecată, să le ofere un spațiu sigur pentru a-și exprima emoțiile. Profesorii, la rândul lor, pot face o diferență prin recunoașterea semnelor de stres și prin oferirea de sprijin emoțional. Este nevoie de o comunitate întreagă care să fie atentă și prezentă, nu doar pentru a interveni în momentele de criză, ci și pentru a preveni ca acestea să apară”. În final, mesajul este clar: adolescenții nu pot fi lăsați să poarte singuri povara grea a presiunilor și nesiguranțelor lor. Comunitatea, familia și instituțiile au datoria să fie acolo pentru ei, să le ofere speranță și resursele necesare pentru a depăși provocările dificile.
