Regele Mihai I al României, ultimul monarh din ţările Europei de Est

Regele Mihai, o viaţă în slujba României

Regele Mihai I al României (1927-1930 şi 1940-1947) s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, tatăl său fiind prinţul Carol, fiul cel mai mare al regelui Ferdinand (1914-1927), iar mama, principesa Elena a Greciei. Dinastia din România era parte a familiei Hohenzollern-Sigmaringen, ramura catolică a familiei imperiale germane, Hohenzollern.

Mihai a fost al treilea rege al României, după Carol I (1866-1914) şi nepotul de frate al acestuia, Ferdinand.

Descendent direct al reginei Victoria, văr cu reginele Marii Britanii şi Danemarcei, cu regii Spaniei şi al Suediei, Mihai a devenit rege prima dată la vârsta de 5 ani şi jumătate, după moartea regelui Ferdinand. Tronul a fost preluat de tatăl său, Carol II, în 1930.

Din iunie 1930, după plecarea Reginei-mamă în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui său. A urmat cursurile unei şcoli organizate de acesta la palat, alături de copii reprezentând toate colţurile ţării şi toate categoriile sociale. 

În urma abdicării tatalui său, la 6 septembrie 1940, Mihai avea să devină, la aproape 19 ani, pentru a doua oară rege al României, în timp ce tatăl său a plecat în exil. Cei doi nu s-au revăzut niciodată.

Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus instaurării autorităţii comuniste. În cele din urma, a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947.

În iunie 1948, regele exilat în Grecia, la o reşedinţă a mamei sale, s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma (1923-2016), nepoata de soră a ultimei împărătese austro-ungare, Zita de Bourbon-Parma. Cei doi se cunoscuseră în noiembrie 1947, în timpul unei călătorii la Londra a regelui pentru a participa la nunta reginei Elisabeta a II-a.

În 1949, cuplul regal s-a mutat în Elveţia, la Lausanne, unde s-a născut prima fiică, principesa Margareta. Ea a fost urmată de alte patru fiice: Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957), Maria (n. 1964). Familia a trăit la Versoix (Elveţia) din 1954.

După 43 de ani de exil, regele şi-a dorit să revină în ţară, însă intenţia sa a fost refuzată, în aprilie 1990, în timpul mandatului lui Ion Iliescu. Regele s-a întors din drum de la Zurich, unde a aflat că autorităţile române îi refuzaseră viza care îi era necesară întrucât, în decembrie 1947, îi fusese retrasă cetăţenia română.

Revenirea din exil

Revenirea în România a avut loc abia pe 25 decembrie 1990, când a ajuns la Bucureşti cu un paşaport diplomatic danez. A primit o viză de 24 de ore, doar pentru a merge la mormintele de la Curtea de Argeş ale strămoşilor săi şi pentru a asista la slujba de Crăciun de la mănăstire. Pe drum, a fost oprit de un baraj al Poliţiei şi întors la Bucureşti, de unde a trebuit să plece cu un avion.

Permisiunea de a reveni în România i-a fost acordată finalmente în 1992, pentru a sărbători Paştele în ţară. Mihai I a fost primit de aproximativ 500.000 de români, care au ieşit în stradă pentru a-i vedea pe monarh şi familia regală.

După 1990, regele Mihai nu a exclus revenirea pe tron, dacă aceasta va fi voinţa poporului. ”Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi”, spunea regele.

În 1997, regele Mihai I a redobândit cetăţenia română, iar în 2004 cuplul regal s-a stabilit în regiunea elveţiană Aubonne.

Discursul în faţa Parlamentului

În 2011, cu ocazia împlinirii a 90 de ani, regele Mihai I a ţinut un discurs în faţa Parlamentului. ”Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi”, a spus regele cu acea ocazie.