Rugăciunea prin care călugării români deveneau invizibili
Călugării duc o viaţă simplă dedicată rugăciunii. Totuşi, stilul lor de viaţă este un mister pentru mulţi.
De Redactia Observator la 02.07.2014, 13:04
Călugării duc o viaţă simplă dedicată rugăciunii. Totuşi, stilul lor de viaţă este un mister pentru mulţi. Nimeni nu ştie exact ce îi determină pe aceştia să renunţe la tot în numele credinţei şi ce primesc după ore bune de rugaciune.
Se pare că situlul lor de viaţă şi eforturile lor le aduc puteri nebănuite. Aşa se face că aceştia au descoperit secretul prin care poţi deveni invizibil. Totul stă într-o rugăciune. Mai exact, este vorba de rugăciunea isihastă, care se repetă în minte fără încetare.
”Rugăciunea începuse să prindă rădăcini, să acţioneze, nu mai puteam dormi, abia o oră pe noapte, şi asta stând pe un scaun“, spunea sihastrul Ioan din Moldova.
Rezultatul acestei rugăciuni neîntrerupte este o iubire neţărmuită faţă de toţi oamenii. Ioan din Moldova afirma:”Mă scol deseori seara ca să spun rugăciunea către Iisus şi devin prizonier, atras în afara mea. Nu ştiu unde. În corp sau în afara lui? NU ştiu, Dumnezeu ştie.”
Se spune că Ioan din Moldova ar fi dispărut într-o zi fără ca nimeni să ştie unde şi cum. Poveşti incredibile a spus şi stareţul Agapia Teodul. Acesta a vorbit despre întâlnirile ciudate pe care le-a avut episcopul Ioan, un sihastru foarte avansat spiritual şi cu multe capacităţi miraculoase. Era un pustnic vestit, care trăia în Munţii Carpaţi.
Despre acesta se spunea că ştia să citească în suflete şi viitor. Teodul l-a întâlnit într-o zi pe o cărare şi sihastrul i-a istorisit traseul lui spiritual. La un moment dat pustnicul i-a cerut lui Teodul hârtie şi cerneală, apoi a dispărut atât de brusc, încât călugărul nu a putut să-şi dea seama în ce direcţie a luat-o.
Teodul s-a întors la mânăstire să facă rost de cele cerute de sihastru. După un timp, a revenit pe aceeaşi cărare. Când a ajuns în poiană, pustnicul şi-a făcut apariţia ca din senin, fără să-şi dea seama de unde vinese.
