Scriitoarea Doina Jela, care a făcut cunoscută represiunea comunistă, a murit la 74 de ani
Scriitoarea, jurnalista și traducătoarea Doina Jela, o voce a literaturii care a făcut cunoscută după 1989 represiunea comunistă, a murit la vârsta de 74 de ani.
"Ne luăm rămas-bun cu profundă tristețe de la Doina Jela, o voce importantă a memoriei și a adevărului istoric. Ne-am bucurat să o avem alături la Fălticeni, între 16 și 19 noiembrie 2023, când IICCMER a marcat Centenarul Nașterii Monicăi Lovinescu printr-o serie de evenimente menite să omagieze curajul și luciditatea uneia dintre cele mai importante conștiințe ale exilului românesc.
Dispariția Doinei Jela lasă un gol imens, dar scrierile și mărturiile ei rămân un reper esențial pentru ceea ce a însemnat totalitarismul comunist. Sincere condoleanțe familiei și celor apropiați", a transmis, miercuri, președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Daniel Șandru.
Politologul Vladimir Tismăneanu deplânge, la rândul său, moartea Doinei Jela. "O veste extrem de tristă. A fost o prietenă de idei, o superbă editoare, o autentică intelectuală democrată. Era o lovinesciană consecventă. În anii "90, a lansat și coordonat seria "Procesul comunismului" la Humanitas. Conquest, Souvarine, Grossman. Despre "Raportul Final" a scris că a marcat despărțirea apelor. Opera ei, ficțiune și nonficțiune, a ajutat la această despărțire. A luptat pentru salvarea memoriei. Să-i fie amintirea binecuvântată!", a transmis Tismăneanu pe pagina sa de Facebook.
Cine a fost Doina Jela
Absolventă a Universității din București, Facultatea de Filologie, prozatoarea, publicista și traducătoarea Doina Jela s-a născut, pe 1 martie 1951, în localitatea Vadu, din județul Constanța. Este autoare a unui mare număr de eseuri, cronici, recenzii, interviuri, apărute în reviste ca "Tomis", "Arta", "Amfiteatru", "România literară", "Contemporanul", "Familia", "Observator" (Munchen), "22", "Vatra". A coordonat colecțiile "Procesul comunismului" de la Editura Humanitas și "Actual" de la Curtea Veche Publishing.
În 1995, îi apare la Editura Humanitas romanul non-fictiv "Cazul Nichita Dumitru", răsplătit de Asociația Internațională a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români, cu sediul la Washington, cu premiul de onoare pe anul 1996.
În 1997, publică la Editura Polirom volumul "Telejurnalul de noapte" (ediția a II-a, Vremea, 2005), iar în 1998 vede lumina tiparului, în colecția "Procesul comunismului", volumul "Această dragoste care ne leagă", desemnat "Cartea anului" la Târgul internațional de carte de la Timișoara.
Tot în colecția "Procesul comunismului", în 1999, îi apare cartea "Drumul Damascului" (reeditată în 2002), iar în 2001, "Lexiconul negru, unelte ale represiunii comuniste". În același an, regizorul Lucian Pintilie, inspirat de cartea "Drumul Damascului", a realizat filmul "După-amiaza unui torționar".
A mai publicat "Afacerea Meditația Transcendentală" (în colaborare cu Cătălin Strat și Mihai Albu, 2004), "Ungaria 1956: revolta minților și sfîrșitul mitului comunist" (coordonare în colaborare cu Vladimir Tismăneanu, 2006), "O sută de zile cu Monica Lovinescu" (2008). La Polirom a mai apărut "Villa Margareta" (2015).
A tradus pentru Editura Humanitas "Antologia gândirii juridice" de Phillippe Maulaurie; pentru seria "Procesul comunismului" a aceleiași edituri a tradus "Stalin" de Boris Souvarine, în colaborare, "Cartea neagră a comunismului", coordonată de Stephane Courtois, "Sărută mâna pe care n-o poți mușca" și "O Americă înfricoșătoare" de Edward Behr și, pentru editura Polirom, din italiană, "Omul grec" (culegere de eseuri). A fondat Asociația Ziariștilor Independenți din România, filiala românească a Asociației Jurnaliștilor Europeni cu sediul la Bruxelles.
