Se împlinesc 35 de ani de la moartea sculptorului Vida Gheza

Vida Gheza s-a născut la 28 februarie 1913, la Baia Mare, într-o familie de mineri. A urmat școala primară și gimnazială din Baia Mare (1920-1928), remarcându-se încă din copilărie prin talentul său creativ

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Vida Gheza s-a născut la 28 februarie 1913, la Baia Mare, într-o familie de mineri. A urmat școala primară și gimnazială din Baia Mare (1920-1928), remarcându-se încă din copilărie prin talentul său creativ

Încurajat și sprijinit de învățătorii săi, începe să cioplească în lemn animale, păsări, figuri umane, iar la vârsta de doar 10 ani a cioplit, cu un briceag, o nuntă și o înmormântare țărănească.

Este influențat de atmosfera artistică din Baia Mare, localitate care avea o faimă internațională datorită școlii de pictură întemeiată aici la finele secolului al XIX-lea. Încă din tinerețe, sculptează personaje din lumea satului maramureșan sau inspirate din viața minerilor.

Potrivit site-ului enciclopediaromaniei.ro, în perioada 1928-1931 a lucrat ca grădinar, paznic, salahor sau muncitor forestier. În aceeași perioadă a frecventat atelierul pictorului Alexandru Ziffer, din Baia Mare, acesta fiindu-i și îndrumător.

Primele sale lucrări datează din 1932-1937 (''Muncitor forestier'', ''Țăranca cu coșul'', ''Cosașul'', ''Răscoala'', ''Mineri'', ''Horia pe roată'', ''Țăran la interogatoriu''). A expus pentru prima dată în 1937, la Baia Mare, în cadrul unei expoziții colective organizate de societatea nou-înființată a artiștilor băimăreni, remarcându-se prin lucrările expuse (''Minerii'', ''Răscoala'', ''Iobag legat la stâlp'' ș.a.) ca un artist pe deplin format.

Urmându-și convingerile politice, pleacă voluntar în Spania în timpul războiului civil (1936-1939), luptând de partea guvernului republican.

A studiat, între 1942 și 1944, la Academia de Belle-Arte din Budapesta, apoi, în 1945, s-a înrolat ca voluntar în armata română, luptând împotriva armatei germane pe teritoriul Cehoslovaciei. Mai târziu avea să dedice numeroase opere soldatului român și luptei antifasciste. În 1947 a participat la Salonul de pictură și sculptură al Transilvaniei.

Din anul 1949, a început participarea intensă la numeroase expoziții de artă plastică, personale și colective, în țară (Baia Mare, Cluj, București) și în străinătate (Veneția, Moscova, Haga, Copenhaga, Londra, Roma, Vilnius, Oslo, Paris, Praga, Varșovia ș.a.). Participă, de asemenea, la "Bienala de la Veneția" (1958 și 1976). La începutul anilor '60 continuă expozițiile organizate peste hotare (Cairo, Alexandria, Helsinki, Bratislava, Berlin, Praga, Paris, Damasc, Sofia, Moscova, Varșovia).

Dintre numeroasele sale creații se evidențiază chipurile țărănești, sculpturile inspirate de tradițiile populare (''Dans oșenesc''), de personajele legendare ale pădurii (''Fata pădurii'', ''Omul nopții'', ''Omul apelor'') sau inspirate de folclorul muncitorilor băieși (''Priculiciul minei'', ''Vâlva minei'', ''Varvara''), unice în peisajul plastic românesc contemporan. Mai amintim dintre lucrările sale: ''Horia pe roată'' , ''Țăran legat la stâlp'' , ''Cap de copil'' (azi pierdută), ''Horea, Cloșca și Crișan'', ''Miner cu lămpaș'', ''Muncitori forestieri'', ''Monumentul minerului'' (Baia Mare), ''Țăran din Maramureș'', ''Cap de țăran'', ''Copil cu pasare'', ''Nud'' etc.

Vida Gheza a realizat opere monumentale — ''Monumentul Ostașului Român'' de la Carei, inaugurat în 1964, ''Monumentul Țăranilor Martiri'' de la Moisei (sculptat mai întâi în lemn, în 1966, transpus apoi în piatră în 1972) sau ''Sfatul Bătrânilor'' (1971) — intrate în conștiința publicului ca simboluri ale istoriei naționale.

A fost ales, în 1968, vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România (reales în 1973), iar la 1 martie 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În anii '70 expune la Haga, Bruxelles, Londra, Paris, Veneția, Berlin și are câteva expoziții la Baia Mare.

I-au fost decernate numeroase premii și distincții, dintre care menționăm Premiul de Stat (1953), Maestru Emerit al Artei (1957), Artist al Poporului (1964), Steaua Republicii (1978).

Lucrările sculptorului Vida Gheza, personalitate de marcă a artei românești și artist de talie europeană, se găsesc în mai multe muzee și colecții particulare din România, dar și din Franța, Spania, Italia, Ungaria, Rusia, Chile.

Ca o notă aparte, Vida Gheza a fost și un pasionat colecționar de cactuși. O parte din colecția de mii de exemplare de cactuși a artistului se află în serele orașului Baia Mare.

Vida Gheza s-a stins din viață la 11 mai 1980, la Baia Mare.

SURSA: AGERPRES