Sigur nu ştiai asta! De ce aprindem candele înaintea icoanelor?

Aprinderea candelelor sau a lumânărilor înaintea icoanelor este una dintre practicile des întâlnite în lumea creştină. Acest obicei este săvârşit atât de preoţi în biserică, cât şi de monahi, monahii sau simpli credincioşii în casele lor

• Prognoza meteo în Bucureşti pentru următoarele zile. Sunt aşteptate ninsori, vânt şi temperaturi negative

Aprinderea candelelor sau a lumânărilor înaintea icoanelor este una dintre practicile des întâlnite în lumea creştină. Acest obicei este săvârşit atât de preoţi în biserică, cât şi de monahi, monahii sau simpli credincioşii în casele lor

Mulţi creştini se întreabă adeseori de ce trebuie să aprindem candele înaintea icoanelor. Iată câteva motive pentru acest ritual:

În primul rând, a noastră credinţa este lumina, iar lumina este Hristos. Deci, în centrul rugăciunii pe care noi o facem în faţa icoanelor luminate de blândă flacără a candelei este Hristos.

Pe de altă parte, candela aprinsă luminează chipul sfântului reprezentat în ea, pentru că sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.

În al treilea rând, lumina candelei ne aminteşte de faptele noastre cele întunecate, de gândurile noastre viclene şi rele, vădindu-le şi mustrându-ne pentru acestea. Totodată, ne dă râvnă pentru a împlini porunca lui Hristos: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.

Al patrulea motiv este acela că, prin lumina candelei, noi aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care s-a jertfit pentru noi. Este un semn de recunoştinţă pentru toate binefacerile revărsate asupra vieţii noastre.

Mai departe, ni se aduce la cunoştinţă că fiii întunericului urăsc Lumină, iar noi aprindem candela tocmai pentru a îndepărta orice umbră de frică şi gânduri care ne abat de la ruga.

Al şaselea motiv ne aminteşte de untdelemnul şi fitilul care ard în candela, arătând că viaţa noastră trebuie închinata lui Dumnezeu, arzând de dragoste pentru El şi mistuind prin rugăciune şi smerenie toate patimile.

În ultimul rând, candela materialnică nu poate fi aprinsă fără mâna noastră. Aşa şi candela lăuntrică nu poate să se aprindă fără harul lui Dumnezeu şi fără rugăciune şi stăruinţa pentru iertarea păcatelor noastre.

În fiecare casă trebuie să existe cel puţin o candelă, cu ulei şi fitil. Nu este potrivit să se folosească beculeţe, sau leduri, pentru că adevărata candela, ca şi lumânarea, trebuie să folosească spre ardere ulei curat sau ceară curată. Beculeţul este de frumuseţe. Candelă nu este pentru frumuseţe, ci pentru lucrare.

Creştinul aprinde lumânarea sau candela ori de câte ori, în vreun fel anume, merge să se întâlnească cu Dumnezeu. Candelă aprinsă este semn al nădejdii pe care noi ne-o punem în Dumnezeu, că El să fie ocrotitorul nostru şi al casei noastre.

Cine nu poate păstra candela mereu aprinsă, este bine să o aprindă seara, sau ori de câte ori se roagă. De asemenea, aprindem candela în zilele de sărbătoare, începând de seară din ajunul sărbătorii respective. Bătrânii, mai ales, ţin candela aprinsă, pentru că nu cumva să le vină ceasul sfârşitului pe neaşteptate şi să moară fără lumină, să meargă la Hristos fără lumină.

Lumina este semn al alegerii noastre pentru Dumnezeu şi pentru Împărăţia luminii. Alegem lumina pentru că lumina este semnul că vrem să ajungem la Dumnezeu.

Se mai obişnuieşte să se pună o candelă în bucătărie, acolo unde gospodină îşi petrece foarte mult timp şi chiar familia întreagă. Aceasta însoţire a luminii candelei în jurul nostru este foarte frumoasă şi ne păstrează sau ne duce gândul la Dumnezeu, aducându-ne aminte de rugăciune, scrie Ziarul Lumina.