Imagini exclusive filmate de Observator pe epava navei You Xiu, de pe fundul Mării Negre. Urmările uneia dintre cele mai mari tragedii navale din istorie
Sunt aproape 28 de ani de la una dintre cele mai mai mare tragedii navale din istorie şi cea mai teribilă din apele româneşti. În 1995, navele You Xiu şi Paris se scufundau în apropiere de portul Constanţa şi, odată cu ele, mureau 54 de marinari. You Xiu a ajuns pe fundul Mării Negre... în picioare. Cum şi-a pus timpul amprenta pe epava cargoului chinez aflată la 23 de metri sub apă, ne arată Sonia Simionov şi scafandrul profesionist Pascale Roibu.
De Sonia Simionov la 06.09.2023, 18:00
Epava cargoului You Xiu este în lateralul digului de Nord, aproape de stabilopozi, la aproximativ trei kilometri de mal, în dreptul Portului Constanţa.
Pascale Roibu, scafandru profesionist: You Xiu este cea mai potrivită pentru scufundări pentru că s-a scufundat, aproximativ în poziţie normală.
Curenţii sunt extrem de puternici şi locul unde se află epava este foarte aproape de dig
Marea e agitată. Şi asta reduce considerabil vizibilitatea sub apă. Pe timpul scufundării trebuie să avem grijă în fiecare secundă. Curenţii sunt extrem de puternici şi locul unde se află epava este foarte aproape de dig. Prima care se vede este suprastructura navei. Toată prova este plină de scoici, melci, alge şi mâl. În locurile mai... "ascunse" şi-au făcut case şi câteva specii de peşti şi meduze.
La adâncimea de 15 metri este puntea de comandă. Apa e mult mai rece şi curenţii extrem de puternici. Nici lumina soarelui nu pătrunde aici. Intrăm în cabină cu un reflector. Tot ce-a mai rămas este structura metalică a navei.
You Xiu este un cargo de 167 de metri lungime. Pupa stă, acum, pe fundul mării
Sub apă nu poţi vedea întreaga dimensiune a epavei. You Xiu este un cargo de 167 de metri lungime. Pupa stă, acum, pe fundul mării. Şi nava parcă vrea să-şi păstreze secretele: curenţii nu ne permit, azi, să ajungem până acolo. Aşa că ieşim la suprafaţă.
- E un curent acolo, maamă!
- Intrai în navă, în partea de comandă şi, efectiv, te aspira. De la curent, trebuia să te ţii, dar de ce să te ţii? Că e plin de scoici.
Nava chinezească s-a scufundat pe 4 ianuarie 1995, odată cu cargoul Paris
Nava You Xiu s-a scufundat pe 4 ianuarie 1995, odată cu cargoul Paris.
Pascale Roibu, scafandru profesionist: Navele You Xiu şi Paris erau în rada portului, la ancoră. Furtuna le-a rupt ancorele, n-au apucat nici să pornească motoarele şi furtuna le-a izbit în dig pe amândouă.
54 de marinari erau la bordul navelor. Mărturia unui român trimis să îi salveze
54 de marinari erau la bordul navelor You Xiu şi Paris. Pentru salvarea lor, forţele navale române au trimis remorcherul "Viteazul" pe apă şi un echipaj de pompieri cu maşina pe dig. Unul dintre salvatori îşi aminteşte misiunea de parcă ar fi fost ieri.
Bogdan Covalciuc, pompier salvator: Erau valuri de 7-8 metri, chiar mai mari. Agentul portuar comunica cu Nava Viteazul prin staţia radio care dădea diferite informaţii.
Misiune imposibilă pentru pompieri. Digul era rupt
Viteazul a renunţat. Furtuna era prea puternică, iar riscul să se izbească de dig - uriaş. Şi pompierii aveau o misiune imposibilă. Aproape în dreptul navelor care se scufundau, digul era rupt.
Bogdan Covalciuc, pompier salvator: Am văzut un efect al furtunii extraordinar, pe care nu l-am mai văzut niciodată. Pur şi simplu, era un zid de apă între mare şi port care nu se deplasa... Mi-a fost frică, vă spun sincer. La un moment dat, când am văzut acel bloc, am zis că nu mai ajung acasă.
A fost nevoie să întoarcă autospeciala pe dig.
Bogdan Covalciuc, pompier salvator: Eram legaţi cu cordiţele, alergam până în capătul autospecialei, dă-i, dă-i, dă-i juma' de metru, stop, veneau valuri, ne ridica pe val, ne apucam de cordiţe, iar stăteam, iar aşteptam să plece valul într-o parte şi alta.
Au întors. Asta înseamna că niciun echipaj nu a reuşit misiunea de salvare. 54 de marinari au murit. Iar scufundarea navelor You Xiu şi Paris, rămâne, şi acum, unul dintre cele mai grave accidente navale din istoria ţării noastre.
