Caz rupt din filmele SF! Un indian a stat ÎNGROPAT 40 de zile

Sadhu Haridas a fost unul dintre cei mai celebri yoghini din India secolului al XIX-lea, un fakir renumit despre care se spunea că stăpâneşte arta de a se întoarce la viaţă şi după câteva luni de stat îngropat sub pământ

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Sadhu Haridas a fost unul dintre cei mai celebri yoghini din India secolului al XIX-lea, un fakir renumit despre care se spunea că stăpâneşte arta de a se întoarce la viaţă şi după câteva luni de stat îngropat sub pământ

Pe 22 august 1880, ziarul New Work Times se deschidea cu o poveste ŞOC! Principalii protagonişti erau fakirul Haridas şi Maharajul de Punjab, Ranjit Singh.

Maharajul auzise de existenţa unui yoghin care trăia în munţi şi care, datorită capacităţii sale de a-şi controla corpul şi energia vitală a acestuia, se putea lăsa îngropat într-o condiţie de moarte aparentă pentru o perioadă de timp, fără însă a înceta să trăiască, după care era capabil să revină din nou la viaţă. Cum acesta nu credea că aşa ceva este posibil, a hotărât ca fakirul să fie adus la curte şi obligat să îşi demonstreze "puterile".

Convins, fakirul se pregăteşte de "spectacol"!

Cu câteva zile înainte de înmormântare, acesta a ţinut o dietă cu lapte, iar în ziua când trebuia să fie îngropat, acesta a înghit o fâşie de pânză, după care a scos-o, procedeul fiind realizat pentru a-şi curăţa stomacul.

Ulterior, fakirul şi-a închis toate deschiderile corpului cu ceară aromată, şi-a dat limba pe spate şi şi-a încrucişat mâinile pe piept, după care a intrat într-o stare de moarte aparentă, oprindu-şi respiraţia şi bătăile inimii.

A fost îngropat, s-a plantat orz deasupra şi s-a construit un zid în jur!

Când orice scânteie de viaţă păruse că l-a părăsit, acesta a fost învelit în pânza pe care stătea. Totul se petrecea în prezenţa Maharajului, a nobililor care îl asistau, precum şi a unui număr de medici francezi şi englezi. Corpul a fost apoi depozitat într-o cutie de lemn pe care Maharajul şi-a pus sigiliul şi a fixat, cu propriile mâini, un lacăt mare. Cutia a fost dusă şi îngropată într-o grădina. Şi asta nu este tot! A fost plantat orz deasupra locului şi a fost construit un zid în jurul acestuia, iar santinele aveau ordin să păzească locul zi şi noapte.

După mai bine de o lună, au scos cutia...

După 40 de zile, cutia în care era fakirul a fost scoasă din pământ şi deschisă, omul a fost găsit rece şi ţeapăn. Corpul indianului a fost spălat cu apă caldă, masat şi în scurt timp acesta s-a întors la viaţă, spre surprinderea tuturor celor prezenţi...