De 10 ani, o soţie îşi aşteaptă cu loialitate soţul: "Dragoste, ai mănuşile şi pantofii lângă uşă". Bărbatul a dispărut în timpul tsunamiului din Japonia, în 2011

După zece ani de la tragedia din Japonia, durerea nu dispare niciodată pentru unii supraviețuitori ai tsunamiului care a devastat totul în calea lui.

• Incendiu la Teatrul Masca din Capitală. Pompierii intervin pentru stingerea focului dintr-o sală de spectacole

Japonezii încă suferă după dezastrul din 2011

După dezastrul din 11 martie 2011, Japonia a construit noi cartiere, parcuri și școli. Dar amploarea pierderilor depășește orice răspuns politic. Astăzi, mulți dintre cei care rămân în orașele de coastă puternic afectate sunt bântuiţi de tot ceea ce au pierdut.

O soție nu a renunțat niciodată la speranța că soțul ei se va întoarce la ea. În scrisori mâzgălite peste tot prin casă, ea se comportă ca şi când soțul său este plecat undeva departe, scriind uneori şi răspunsuri la propriile mesaje, ca venind din partea soţului său, încurajând-o să continue fără el. Însă, femeia nu se lasă. Ea îşi aşteaptă în continuare soţul, orice ar fi. Durerea ei, de nedescris.

"Migaku-san, ți-am lăsat mănușile și pantofii lângă ușă. Mă îngrijorează că o să te întorci şi o să mă cerţi că iar ţi-am pus pantofii în alt loc, așa că i-am lăsat lângă ușă şi nici nu i-am lustruit", scrie într-un mesaj femeia.

Când valul s-a retras, în cele din urmă, lumea se schimbase. Camioanele și casele fuseseră măturate deoparte exact ca nişte jucării ale copiilor, lăsându-i pe cei vii să sape printr-un pustiu de noroi și resturi, după morții lor. După zece ani, cei vii încă mai caută, iar durerea lor nu se potolește niciodată.

Un alt bărbat locuiește singur într-o casă, la capătul unui drum lung, îngrădit cu cireși. Este înconjurat de cărţi, dar tot nu se poate gândi la altceva, în afară de imaginea fiului său, blocat în cameră, incapabil să iasă, în timp ce valul tsunami se îndrepta spre ei.

10 ani de la cutremurul urmat de tsunami, în Japonia

Cea de-a 10-a aniversare a cutremurului și tsunamiului din 11 martie 2011 va fi un eveniment televizat la nivel național, cu demnitari în costume negre, care se vor aduna la un teatru din Tokyo, unde își vor pleca capul și vor marca momentul dezastrului. Pentru mulți supraviețuitori, ziua va fi marcată de rugăciuni liniștite și vizite de familie la morminte.

Dar pentru alții, ziua se va simți puțin diferită de orice altă dată dintr-un calendar. Ei rămân în trecut, prinşi în acele ore frenetice de acum un deceniu.

Cutremurul și tsunami-ul au ucis aproape 20.000 de oameni pe o porțiune a coastei Japoniei, la mai mult de 400 de kilometri nord-est de Tokyo. Dezastrele au declanșat, de asemenea, multiple avarii la centrala nucleară din Fukushima, forţând evacuarea a altor zeci de mii de locuitori.

Guvernul central s-a angajat să reconstruiască regiunea și a cheltuit în jur de 31 trilioane de yeni (286 miliarde de dolari) pentru reconstrucție. În câțiva ani, Japonia a construit noi cartiere, parcuri și școli. Dar amploarea pierderilor de aici depășește orice răspuns politic. Mii de locuitori s-au îndepărtat de orașele cele mai afectate, iar mulți dintre cei care rămân, sunt bântuiți de tot ceea ce a fost pierdut.

În timp ce unii supraviețuitori privesc înapoi, publicul japonez se pregătește să sărbătorească viitoarele Jocuri Olimpice de la Tokyo, eveniment pe care guvernul intenționează să îl folosească pentru a-și prezenta recuperarea după dezastru.