Imagini cu preşedintele George Bush, în "Camera de Război", după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001

La 11 septembrie 2001, când avioanele deturnate de teroriștii al-Qaida au distrus turnurile gemene ale World Trade Center din New York și au luat viața a aproape 3.000 de americani, haosul a fost de așa natură încât nu a existat o singură ''cameră de război''.

• Prima reacție a lui Trump după războiul comercial care a lovit economia globală: "Cred că merge foarte bine. Țara va exploda"

Președintele George W. Bush și consilierii săi, temători pentru propria lor siguranță și căutând în mod constant informații, au fost în deplasare toată ziua și au trebuit să-și desfășoare activitatea în buncărele bazei aeriene, în camera din spate a unei școli și la bordul avionului președintelui, Air Force One, potrivit The Guardian. 

''Inside the President’s War Room'' (BBC One) dă senzația de a fi în cameră într-un mod pe care puține documentare l-au pus în scenă vreodată. Acea zi a fost adesea descrisă ca un film al unui dezastru pe care nici un scenarist nu ar îndrăzni să-l imagineze. O poveste îngrozitor de tragică care urmează mișcările președintelui minut cu minut.

Filmuleţele de arhivă incluse în documentar au o mulțime de momente pline de tensiune cu preşedintele Bush, cum ar fi cel în care ucide o muscă pe Biroul Oval, cu câteva secunde înainte de a susține cel mai grav discurs din viața sa. Trecerile subliniază că fiecare moment din 11 septembrie a avut ceva ciudat sau terifiant în el. Dar, pe măsură ce fiecare oficial guvernamental relevant își împărtășește amintirile pe cameră, imaginile vii sunt depășite de anecdote personale. Spre exemplu, directorul adjunct de comunicare a rămas tulburat când medicul lui Bush a distribuit pastile anti-antrax. 

George W. Bush se afla într-o clasă, în faţa mai multor copii, când a aflat vestea

La început, George W. Bush a ignorat timp de câteva minute lungi știrile despre cel de-al doilea turn care a fost lovit, de teama de a nu fi nepoliticos față de o clasă de copii din Florida, în timpul unei vizite prezidențiale. Preşedintele a cerut, de asemenea, ca cei din jur să se oprească și să se roage, de mai multe ori, în timp ce se afla în mijlocul unei furtuni de proporţii necunoscute. ''Rugăciunea poate fi foarte reconfortantă'', spune el. Un intervievat afirmă că, în timp ce analizele lui Churchill sau Roosevelt din timpul războiului au durat câteva săptămâni, Bush, la 11 septembrie 2001, a reprezentat imaginea unui lider care era obligat să facă alegeri epice de la o secundă la alta.

Furia a devenit cea mai puternică dintre emoțiile conflictuale ale lui Bush: frica și tristețea și hotărârea de a proteja cetățenii americani. În acea seară, președintele a formulat public ''doctrina Bush'', care spunea că adăpostirea teroriștilor trebuia tratată ca echivalentul săvârșirii terorii în sine. O nouă patologie americană, ''războiul împotriva terorii'', s-a născut în grabă. Consecințele acestui lucru sunt clare din faptul că acest documentar, care marchează 20 de ani de la 11 septembrie, se difuzează odată ce intervenția militară care a urmat în Afganistan a ajuns într-un final să se încheie.