Mama unui băieţel de 5 ani, cu autism, despre jignirile primite de la oameni: „Mi-au spus că nu ar trebui să i se permită să iasă din casă”

O mamă a vorbit despre modul în care i s-a spus că fiului ei, care suferă de autism, „nu ar trebui să i se permită să iasă afară din casă”. Femeia a enumerat toate comentariile urâte pe care le-a primit de la oameni şi a vorbit despre cât de mult au afectat-o răutăţile şi jignirile de acest fel atât pe ea, cât şi pe copilaşul ei, de-a lungul timpului.

• EXCLUSIV. Nicuşor Dan anunţă că vrea să îl pună premier pe Bolojan în locul lui Ciolacu, dacă ajunge preşedinte

• Cele mai importante știri ale zilei sunt la Observator 19, Antena 1

Natalie Fernando, în vârstă de 44 de ani din Hockley, West Midlands, a vorbit despre modul în care oamenii au îndrăznit să-i spună că fiului ei de cinci ani nu ar trebui să i se permită să iasă din casă din cauza faptului că, uneori, sensibilitatea îl face să reacţioneze diferit.

Gestul unui trecător i-a creat emoţii puternice mamei

Femeia și-a adus aminte de experiențele trăite în ultimii cinci ani când a postat o fotografie pe Facebook cu un trecător, Ian Shelley, care i-a oferit ajutor fiului ei, după ce l-a văzut pe stradă extrem de trist, cu lacrimi în ochi, gata să plângă, în data de 12 aprilie.

INTRĂ ÎN GALERIA FOTO A  ACESTUI ARTICOL PENTRU A VEDEA POZE CU BĂIATUL ŞI AMABILUL TRECĂTOR

În încercarea de a crește gradul de conștientizare cu privire la autism şi la provocările pe care cei care suferă de acest sindrom trebuie să le înfrunte zilnic, Natalie a găsit curajul de a descrie felul în care a fost tratat copilul ei.

“Au fost oameni care să ne spună că nu ar trebui să i se permită să iasă afară, că ar trebui să ducem copilul acasă” sau oameni care să ne spună: ‘Ce naiba e în neregulă cu tine? De ce îl lași să se comporte așa? ‘ Au fost mereu priviri, şoapte, discuţii pe lângă. Îmi amintesc că Rudy a avut o criză la cinematograf. Eram pe High Street şi ploua puternic aşa că am rămas în holul cinematografului până să ne pregătim să plecăm. Oamenii stăteau în jurul nostru şi se uitau la acest băieţel complet speriat şi nimeni nu l-a întrebat: Eşti bine?”, a povestit mama, pe Facebook, potrivit Mirror.

Din păcate, femeia a spus că nu a fost singura dată când a fost lăsată în lacrimi de indiferența celor din jur.

"De atâtea ori au fost momente grele, în special un incident care a avut loc în Sainsburys. Fiului meu îi plac cumpărăturile şi se plimba pe culoare de colo-colo, nu voi uita niciodată. În mod normal, urcăm la etaj la cafenea şi apoi coborân la magazine, dar era foarte aglomerat în acel moment. El poartă scutec și l-a umezit, așa că am schimbat rapid scutecul și nu ne-am mai putut opri la cafenea. Treaba asta l-a copleşit. A căzut la podea, deasupra scărilor rulante, aşa că m-am lăsat în jos la nivelul lui pentru a-l ţine în braţe şi el m-a lovit cu capul. Nicio persoană nu s-a oprit să întrebe dacă sunt bine", a spus ea.

Au trecut nouă luni până când Natalie și-a găsit curajul să iasă din nou în oraş cu băiatul dându-și seama că ar prefera să-i ofere lui Rudy experiențele pe care le merită decât să le permită oamenilor să îi oprească şi să comenteze lucruri urâte.

„Fiul meu nu va fi exclus din viața noastră din cauza judecății oamenilor. Îl luăm cu noi, planificăm ceea ce facem și îl ducem în toate locurile în care mergem. Simt că avem datoria față de Rudy să-l ajutăm să învețe și să înțeleagă lumea din jurul său și simt că am datoria față de ceilalți să îi educăm să înţeleagă oamenii cu nevoi speciale, astfel încât Rudy să poată trăi într-o lume mai incluzivă”.

Astfel, săptămâna trecută a decis să vorbească pe reţelele de socializare pentru a lăuda gestul trecătorului Ian Shelley care i-a înseninat ziua oprindu-se să îi întrebe dacă totul este în regulă, văzându-l pe Rudy copleşit de emoţii. S-a întins pe asfalt şi a început să se joace cu acesta pentru a-i schimba starea şi a-l face să uite de negativitatea care îl învăluise în acel moment.

"Ian nu avea idee despre problema lui și de aceea a însemnat atât de mult pentru mine. Este doar un gest simplu, dar a însemnat foarte mult pentru mine. Colapsul este ceea ce vede toată lumea, îl percep ca pe un “comportament rău”, ca şi când copilul este „scăpat de sub control”, iar părintele incapabil să ştie cum să facă faţă. Nu văd suferinţa pe care o are copilul în astfel de momente sau felul în care îl ţin în braţe şi îl liniştesc după ce mă loveşte sau ţipă la mine”, a conchis mama.