Generaţia Pierdută, episodul 5: Două inimi legate peste ocean

Destinul a mutilat-o sufleteşte de două ori. Cristina avea 9 luni când mama ei din România a abandonat-o. Şi 12 ani când a fost părăsită şi de tatăl adoptiv din Statele Unite.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

 Destinul a mutilat-o sufleteşte de două ori. Cristina avea 9 luni când mama ei din România a abandonat-o. Şi 12 ani când a fost părăsită şi de tatăl adoptiv din Statele Unite.

Copilul traumatizat s-a transformat într-o adolescentă dărâmată, care a încercat să-şi ia viaţa. A ridicat-o doar gândul că, într-o zi, îşi va regăsi mama naturală. A găsit-o. Doina trăieşte alături de ceilalţi 5 copii ai ei într-un sat din Călăraşi. După două decenii de regrete, a strâns-o din nou pe Cristina la piept.

Pe urmele familiei din România!

Cristina are două identităţi. Pe prima o ştie prea puţin. Cristina Veronica avea 9 luni când a fost părăsită. Când mama ei a decis s-o dea spre adopţie şi s-o păstreze doar pe sora ei, mai mare cu doi ani. O alegere CARE pe Cristina, devenită acum şi Kathryn, o obsedează de peste două decenii.

A fost dată spre dopţie ca să nu moară de foame!

Pare greu de imaginat, dar ca să nu-şi condamne fiica la foame, a condamnat-o la exil. Doina a luat un ziar, a găsit un anunţ şi a decis să o dea pe Cristina spre adopţie. În America. N-a fost simplu. A decis s-o dea. Un avocat a intermediat adopţia.

Un prieten a luat bani pentru adopţie. Acelaşi prieten care a semnat actele de adopţie în numele tatălui. Şi care a luat cu el în mormânt secretul tranzacţiei. N-a spus niciodată pe ce sumă ar fi fost vândută Cristina.

La Doina, nu a ajuns niciun ban. Ea şi-a dat fiica din braţe cu simpla credinţa că îi oferă un viitor mai bun. A trimis-o pachet, însoţită de nişte străini, peste Ocean. Acolo, o aştepta noua ei familie. Şi o nouă identitate. În acea zi a luat naştere Kathryn. Cristina a primit un nou nume, noi părinţi şi o soră vitregă. O viaţă la care s-a adaptat extrem de greu.

Un nou abandon i-a rupt sufletul pentru a doua oară!

Destinul avea s-o mutileze sufleteşte, pentru a doua oară, la 11 ani. Tatăl ei adoptiv a părăsit-o. Al doilea abandon din viaţa ei a dărâmat-o. Cristina Fulop e unul dintre cei mai titraţi psihologi ai momentului. Şi are un trecut oarecum comun cu această generaţie piredută - lucra la Protecţia Copilului când adopţiile se făceau pe bandă rulantă.

Avea 13 ani când a intrat în familia Amish. A învăţat să trăiască simplu, fără lumină, fără televizor, şi să doarmă pe pământ, sub stele. A fost o alegere. Atunci, a început să-şi caute rădăcinile. Familia naturală. Tot atunci, în comuna Gălbinaşi, din Călăraşi, într-o casă sărăcăcioasă, fără lumină şi fără încălzire, se năştea sora ei, Olguţa.

Olguţa nu-şi cunoaşte tatăl. Nu a ieşit din sat. Împarte aceeaşi cameră şi aceeaşi sărăcie cu cei patru fraţi ai ei. Mama i-a păstrat pe toţi, i-a dat la şcoală şi i-a învăţat să viseze. Visurile nu costă nimic. Ei au crescut la pieptul mamei, cu basme româneşti. În Statele Unite, Cristina a crescut cu basme făurite chiar de ea. Despre mamă.

După 9 ani a văzut prima dată chipul mamei ei.

După 9 ani de căutări, Cristina a ajuns în România. În garsoniera mică în care îşi petrecuse primele luni din viaţă, a văzut pentru prima oară o fotografie cu mama ei. Cu fotografia mamei în mână şi cu inima strânsă, Cristina a plecat spre casa modestă din Gălbinaşi.

Şi-a îmbrăţişat mama la care doar visase. A fost îmbrăţişarea după care Cristina a tânjit toată viaţa. În cele opt ore petrecute alături de mama şi de fraţii ei, Cristina a refăcut, din poveşti şi fotografii, viaţa despre care nu ştia nimic. A aflat că tatăl ei natural era în închisoare când a fost adoptată. Că sora ei cea mare trăieşte în Germania, cu un neo-nazist. Şi că mama a abandonat-o nu pentru că n-o iubea.

Şi în Statele Unite, Cristina vrea să trăiască româneşte.

Cristina s-a întors în Statele Unite. Acolo şi-a construit un mic univers românesc. Ar vrea să înveţe şi română. Deocamdată, mamei ei îi scrie în engleză şi o prietenă traduce scrisorile. Mama şi fraţii Cristinei au rămas în casa fără geamuri din Gălbinaşi. Se încălzesc la gândul că sunt împreună. Pe Cristina o simt alături prin fotografii.

Când soarele apune peste satul ei, Doina îşi strânge copiii lângă ea. Îi spală, îi îmbracă, îi mângâie şi le veghează somnul. Iar când ei adorm, inima ei de mamă zboară din nou, prin întunericul nopţii, la peste 8.000 de kilometri distanţă. Acolo unde fiica ei mai mare a iertat-o.