511 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare.Lucruri NEȘTIUTE despre viața marelui domnitor!

Despre Ştefan cel Mare s‐a scris enorm. Este una dintre cele mai reprezentative figuri ale istoriei noastre cu o domnie ce se întinde pe o jumătate în veac într‐o perioada foarte tulbure pentru răsăritul Europei. Pe lângă detaliile legate de răsunătoarele victorii obținute în luptele cu turcii, au apărut și date despre viața personală, dar și amănunte mai puțin cunoscute despre acesta.

• Rezultate provizorii: Călin Georgescu vs. Elena Lasconi în turul II. Diferenţă de 2.742 voturi între Lasconi şi Ciolacu

Despre Ştefan cel Mare s‐a scris enorm. Este una dintre cele mai reprezentative figuri ale istoriei noastre cu o domnie ce se întinde pe o jumătate în veac într‐o perioada foarte tulbure pentru răsăritul Europei. Pe lângă detaliile legate de răsunătoarele victorii obținute în luptele cu turcii, au apărut și date despre viața personală, dar și amănunte mai puțin cunoscute despre acesta.

Un mit foarte la modă în ultimii ani este acela că voievodul moldovean nu a fost uşă de biserică şi că îi cam fugeau ochii după fete. Scrierile vechi se cam bat cap în cap atunci când vine vorba să ne spună câte neveste oficiale şi câte ibovnice a avut. Cert este următorul lucru: Ştefan a înţeles că soarta sa şi a Moldovei depind de cum va duce războaiele, cum îşi va izola duşmanii cum şi îşi va alege aliaţii.

Una din pârghiile sale pentru a dobândi o cât mai mare influenţă a fost aceea de a‐şi alege mirese de neam mare care să‐i ridice prestigiul şi să‐i sporească numărul aliaţilor în caz de primejdie. O enumerare scurtă ne spune că a avut 4 soţii: O anume Maruşca, Evdochia de Kiev, Maria de Mangop şi Maria Voichiţa. Cât priveşte aventurile, printre cuceririle consemnate de cronicari se numără o anume Călţuna din Brăila şi o pescăriţă pe nume Maria din Hârlău. Un articol interesant despre femeile din viaţa lui Ştefan cel Mare găsiţi aici.

Imagini cu Ştefan cel Mare nu s‐au păstrat prea multe. Pe la sfârşitul secolului al XIX‐lea şi începutul secolului XX au început să apară şi primele tablouri în care era înfăţişat domnitorul. Tot atunci apar şi primele statui. Neavând prea multe surse de inspiraţie fiecare artist l‐a

reprezentat pe domn după cum i s‐a năzărit. Tablourile lui Constantin Lecca şi ale pionierului fotografiei Carol Popp de Szathmary îl înfăţişau

pe Ştefan cu barbă. La fel apare acesta şi în litografiile lui Gheorghe Asachi inspirat pare‐se dintr‐o pictură pe pânză semnată de Vasile

Popovici, aflată la mănăstirea Putna. Aceştia, la rândul lor l‐au inspirat pe un sculptor francez, pe nume Emmanuel Fremiet care primise comanda de a‐l imortaliza pe Ştefan. Aşa se face că astăzi avem la Iaşi o statuie a domnitorului cu o barbă impunătoare.

Conform majorităţii cercetătorilor, adevăratul chip al domnitorului este acela care apare în Tetraevangheliarul de la Humor din anul 1474. Grigore Ureche realizează şi primul portret al domnitorului moldovean: „Fost‐au acest Ştefan Vodă un om nu mare de statu,mânios şi de grabă varsatoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâia fără giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul

său ştia a‐l acoperi şi unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter; unde era nevoie, însuşi se vârâia, că văzându‐l ai săi, să nu îndărăpteze, şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde îl biruia alţii, nu pierdea nădejdea,că ştiindu‐să căzut gios să rădică de‐asupra biruitorilor!” 

Sursa: http://www.hetel.ro/