Copilul minte? Iată cum trebuie să reacţionezi, ca părinte

Copilul minte? Trebuie să ştiţi că minciuna este o deformare a realitatii, a adevarului, iar copiii sunt fac asta din mai multe motive.

• Unde să îţi ţii economiile şi în ce să investeşti. Ai acces oricând la bani și te protejează împotriva inflației

Copilul minte? Trebuie să ştiţi că minciuna este o deformare a realitatii, a adevarului. care corespunde unor nevoi/trebuinte si care se abate in functie de aceste nevoi de la ceea ce este unanim acceptat.

Copilul minte. Pana la varsta de 4 ani minciuna este ceva comun, avand caracter neintentionat, copilul neavand inca lamurita notiunea de minciuna.

• Astfel, ei traiesc intr-un univers predominant imaginar, bogat in constructii proprii, cu personaje si scenarii.
• O parte din acest univers se amesteca cu lumea reala si fantasticul ia locul uneori realitatii.
• Dupa varsta de 4 ani, minciuna devine intentionata si este constientizata de copil.
• Atunci cand copilul minte, nu trebuie sa ne aratam incantati de faptul ca "l-a dus capul" sa incerce sa ne escrocheze sau sa inventeze o intamplare.
• Inselatoria nu este o dovada de inteligenta, ci mai degraba de viclenie.
• Copilului ii pare bine cand reuseste sa triseze fara sa fie prins si va continua acest tip de activitate crezand ca ulciorul poate merge de multe ori la apa.

De obicei, copilul minte deoarece :

• vrea sa infloreasca realitatea , fie pentru ca nu le place viata pe care o duc, fie pentru ca vrea sa fie in centrul atentiei
• la varsta lui nu e capabil sa faca diferentierea clara intre fictiune si realitate. Pina pe la 3-4 ani, copilul nu are o reprezentare clara a notiunii de minciuna deoarece nu percepe conceptul de adevar obiectiv bazat pe fapte. Dimpotriva, la aceasta virsta, imaginatia sa este debordanta, alimentand nevoia de a “inflori” lucrurile.
• le este frica de o pedeapsa si atunci prefera sa isi ascunda pozna
• sunt pusi intr-o ipostaza jenanta , umilitoare
• pentru a-si manipula interlocutorul cu scopul de a obtine ceea ce isi doreste
• daca copilul crede ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor parintilor, va incearca sa se prezinte in lumina in care vor acestia sa il vada, apeland chiar si la minciuna. Cea mai mare teama a acestui copil este aceea de a nu fi respins de parinti, mai ales daca acestia sunt niste parintii autoritari.

Cand ii descoperi inselatoria nu ar trebui sa razi si sa-l lauzi incantat ,, ce copil smecher are tata!” , ci mai degraba ar trebui sa apelezi la una din urmatoarele strategii:

• explica-i ca a insela sau a minti pe cineva echivaleaza cu a fura increderea cuiva
• incearca sa nu-l anchetezi in amanunt cu privire la greselile pe care le face. La urma urmei, in multe cazuri e perfect evident.Chestionam adesea copiii pentru ca vrem ca ei sa marturiseasca faptele comise dar se intimpla ca aceasta sa duca la confruntari cu totul inutile.
• spune-i ca minciuna are picioare scurte si ca adevarul iese intotdeauna la lumina mai devreme sau mai tarziu si ofera-i exemple reale in acest sens
• poarta o discutie serioasa cu el/ea cu privire la ce s-a intamplat, pe un ton calm , aratandu-i ca esti dispus sa-l intelegi si sa-l ajuti sa se indrepte.Intreaba-l care i-au fost motivatiile ce l-au determinat sa recurga la avest gest, afla-i nemultumirile, constrangerile, frustrarile.

Vorbeste-i despre consecintele faptelor sale (pierderea prietenilor, pierderea increderii tale in el)

• atunci cand copilul infloreste lucrurile doar pentru a atrage atentia, demonstrand astfel ca are o imaginatie bogata, nu trebuie sa-l facem mincinos in fata, ci trebuie sa ii acordam mai multa atentie si sa-l ajutam sa obtina o viziune mai realista .Ii putem spune ,,Esti sigur ca nu te inseli, eu zic sa te mai gandesti!”, astfel ii dam seansa sa bata in retragere si poate chiar sa spuna adevarul
• daca copilul minte pentru ca ii este teama de tine atunci trebuie sa revizuiesti pedepsele pe care i le acorzi. Nu il acuza si nu te repezi la el, ci gandeste-te inainte de toate ca in fata ta ai un copil care, de multe ori nu-si da seama ca greseste, la baza actiunilor sale aflandu-se curiozitatea specifica varstei.
• Nu-l certa astfel: ,, Vad ca mi-ai umblat in dulap!De ce ai facut asta cand stii ca nu ai voie?! , ci mai subtil :,, Observ ca mi-ai umblat prin lucruri. Ce anume ai cautat?Puteai sa ma intrebi pe mine, asa e politicos.Eu nu iti iau nimic din ce iti apartine fara sa iti cer voie. Te rog sa procedezi si tu la fel pe viitor.” este mai important sa iti inveti copilul sa spuna adevarul decat sa-l pedepsesti pentru o minciuna.

Arata-i copilului tau ca ai incredere in el si ca el poate avea incredere in tine spunandu-i intotdeauna adevarul.

Fa-ti o prioritate din a-ti respecta intodeauna cuvantul dat si cere-ti scuze cu sinceritate daca incalci o promisiune. Va invata cu mult mai mult din comportamentul tau decat din admonestari.

Daca copilul minte pentru ca nu vrea sa dezamageasca parintii, atunci acestia trebuie sa-si revizuiasca asteptarile fata de copil, caci se pare ca sunt prea inalte si prea constrangatoare pentru el.

Copilul trebuie invatat sa tolereze greselile, si sa nu mai ia in tragic fiecare esec (deseori acesti copii preiau perfectionismul parintilor). In acelasi timp, parintii pot accentua faptul ca sinceritatea este lucrul pe care il apreciaza inainte de toate la copil.