DEZVĂLUIRILE INCREDIBILE ale lui ZOE DAIAN, nepoata lui ARSENIE BOCA. Cum era „Unchiul Zian”

Destinul Zoei Daian, nepoata Părintelui Arsenie Boca, e demn de o producție cinematografică...

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Destinul Zoei Daian, nepoata Părintelui Arsenie Boca, e demn de o producție cinematografică...  Redutabil psiholog, recunoscut pentru profesionalismul şi verticalitatea sa, Zoe Daian s-a trezit, acum 78 de ani, în casa părintească din Buteni (Arad), în preajma Părintelui Arsenie, a lui Zian, cum îi place ei să îl numească şi acum... 

Amintirile Zoei Daian au o savoare cu totul aparte. Pentru că ne cheamă într-o lume a gingăşiei şi a copilăriei Părintelui Arsenie, Zoe fiind „nepoţica sa preferată”, cum îi plăcea lui să o numească. 

„Bunica mea, mama tatălui meu, era soră cu tatăl Părintelui Arsenie. Şi ei, de mici, au fost foarte apropiaţi cu tatăl meu, deşi tatăl meu mai avea trei fraţi. Erau opt ani diferenţă între tatăl meu şi Părintele Arsenie. Opt ani erau diferenţă, însă tatăl meu, Vasile Crucin, a avut faţă de el totdeauna o atitudine părintească. L-a iubit foarte mult, şi nu l-a lăsat niciodată să vadă diferenţa de vârstă dintre ei, s-o simtă. Cum de s-a mutat Părintele la noi? La o vreme, părinţii lui Zian au decis să se despartă; din familie nimeni nu cunoaşte motivul, numai tatăl meu l-a ştiut. După despărţirea părinţilor lui, Zian a mers, ca şi copil – era la şcoala primară – la Brad, la mătuşa lui, şi a rugat-o pe bunica mea, care era sora tatălui lui, să-l anunţe pe taică-meu să vină la Brad. Şi l-a anunţat şi s-a dus după el şi i-a spus: Să mă iei de aici! I-a mărturisit că vrea să plece de acolo şi că-l roagă să-l aducă la noi. Şi s-a mutat la noi, la Buteni. Pe urmă, m-am născut eu. El a fost tratat ca şi copilul părinţilor mei...” , a povestit femeia pentru Formula As.

Când s-a născut Zoe, Zian era unchiul care îi va însenina copilăria şi îi va da o savoare neobişnuită amintirilor. „Eu nu eram născută atunci, când s-a mutat la noi”, și-a amintit nepoata. „Avea pe atunci vreo 14-15 ani.Multe din ace perioadă le ştiu de la părinţi. L-a rugat deci pe tata să se ducă la mama lui, să-i spună că nu mai vrea să meargă la medicină, pentru că drumul lui e altul în viaţă. În plus, părinţii mamei sale au obligat-o să se recăsătorească, şi el n-a fost de acord. Şi de aceea a venit la noi. Şi taică-meu s-a dus acolo, o lămurit-o pe mătuşa mea, adică pe mama lui. Şi a convins-o... Ea, mama lui, nu s-a încăpăţânat. Era o femeie foarte înţeleaptă. Frumoasă, frumoasă! Era ca o actriţă! O ţărancă frumoasă şi cu bun simţ. Semăna cu el! Aşa mi-au spus şi măicuţele care au întâmpinat-o când s-a dus ea prima oară la mănăstire, la Sâmbăta”, a mărturisit Zoe.

Cum era, ca elev, tânărul Zian ce-l care avea să devină un Sfânt?

„Era foarte modest, retras şi timid. Şi mai slăbuţ. Nu-i plăcea să iasă cu nimic în evidenţă. Deşi mereu era remarcat de ceilalţi. Era de-al casei. Aşa l-am cunoscut, când m-am născut. Noi locuiam pe atunci în clădirea scolii, într-o locuinţă cu trei camere mari, iar Zian avea acolo odaia lui. De la noi s-a dus mai târziu la liceu, la internat, la Brad. Făcea până acolo, cu trenul, vreo 80 de km. Şi venea la noi sâmbăta şi în vacanţe. Tot de la noi a plecat mai târziu la teologie, la Sibiu. Şi, mai apoi, la Belle-Artele, la Bucureşti. Însă atunci când am început să vorbesc şi să pricep, el era acasă”, a povestit nepoata.