Ți-a rămas VÂSC de la Crăciun și Anul Nou? Nu-l ARUNCA! Iată cât de UTIL poate fi

Folosit ca leac încă de pe vremea dacilor, vâscul nu numai că aduce noroc îndrăgostiţilor care se sărută sub el în noaptea de Revelion, ci este şi un medicament natural pentru diverse afecţiuni

• Ce vor românii de la România? Povestea emoţionantă a unei naşteri la Maternitatea Giuleşti: "N-avem nici incubatoare". DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• Asasinatul lui Ioan Crişan. Bomba ar fi fost făcută de un frizer bun la electronică. Atentatul, comandat de fiica milionarului - Surse

Folosit ca leac încă de pe vremea dacilor, vâscul nu numai că aduce noroc îndrăgostiţilor care se sărută sub el în noaptea de Revelion, ci este şi un medicament natural pentru diverse afecţiuni. În scop terapeutic sunt folosite doar frunzele şi tulpina, care pot fi culese până la jumătatea lui decembrie. Iată ce poţi trata cu vâsc.

Datorită substanţelor conţinute (acetilcolină), vâscul este de mare ajutor în tratarea hipertensiunii arteriale. Fiind bogat în flavonoizi, dar şi în vitamina C, vâscul este de mare ajutor atunci când ai răcit. Tusea este calmată cu ajutorul unei căni cu ceai de vâsc. Totodată, pulberea obţinută din această plantă, câte o linguriţă de două ori pe zi, creşte imunitatea. Poţi apela şi la un extract de mlădiţă de vâsc, 30 de picături pe zi. Şi stările nervoase se reduc dacă ţii o cură de minimum trei luni, perioadă în care bei zilnic, dimineaţa şi seara, câte două căni cu ceai de vâsc.

Proprietăţi hipotensoare

Neplăcerile digestive, precum ulcerul, dar şi balonarea se vindecă mai uşor cu ajutorul pulberii din vâsc. Se obţine din tulpină uscată, pe care o macini. Se ia câte o linguriţă, de două ori pe zi, înainte de masă. Colina, un nutrient care se găseşte în această plantă, împiedică acumularea de grăsimi în ficat. De aceea, este bine să faci o cură cu ceai de vâsc timp de 45 de zile.

“Datorită proprietăţilor vasodilatatoare, hipotensoare, antispasmodice, decongestive, antitumorale şi de eliminare a ureei, vâscul este recomandat în tratarea afecţiunilor cardiovasculare, respiratorii, ale sistemului nervos şi tumorale. Se utilizează şi în convulsii, epilepsie, migrene de origine nervoasă şi nevralgii. În uz extern este utilizat sub forma de comprese în nevralgii, sciatică si dureri reumatismale sau sub forma de băi de şezut în cazul leucoreei abundente. Pentru uzul intern se poate opta pentru infuzii, macerate în vin alb, pulbere în capsule, sirop sau pilule”, explică Marina Grigore, specialist în apifitoterapie.

Reglează glicemie şi opreşte hemoragia

Ceaiul de vâsc are efecte stimulatoare asupra metabolismului şi o acţiune benefică asupra pancreasului, iar o cură de câteva luni cu ceai sau macerat de vâsc va regla nivelul glicemiei.Totuşi, în perioada tratamentului este recomandat să se evite cantităţile mari de zahăr.

“Vâscul este recomandat şi în cazuri de hemoragie datorită efectului hemostatic pe care îl are. Aşadar, dacă suferi de sângerări nazale, pulmonare şi intestinale, consumă zilnic cate o cană cu ceai de vâsc. După o perioadă scurtă de tratament, sângerările vor dispărea definitiv. Totuşi, din când în când este recomandat să mai comsumi ceai de vâsc pentru a preveni apariţia unor noi săngerări”, explică dr. Daniela Stan, medic de familie.

Cum faci ceaiul

Prepararea ceaiului – se foloseşte ca extract rece. Se pune la macerat o linguriţă de plantă în 100 ml apă timp de 8-10 ore, apoi se încălzeşte puţin şi se filtrează.

Sucul proaspăt– tulpinile şi frunzele proaspete se zdrobesc cu storcătorul.

Prepararea alifiei – se amestecă bobitele albe proaspete cu untura de porc, obţinându-se o alifie care se foloseşte extern, mai ales în cazul degerăturilor.

Tinctura în sticluţe se găseşte la plafare şi farmacii. Acasă se obţine astfel: se pun frunze uscate într-o sticlă, se adăugă alcool, se lasă la macerat 10-12 zile, apoi se strecoară.

Atenţie ce fel de plantă utilizaţi!

Specialiştii spun că nu trebuie confundat vâscul medicinal cu vâscul de stejar sau mărgăritar (Loranthus europaeus), caracterizat prin: fructe de culoare gălbui-închis, de formă ovală, aşezate în formă de strugure, şi tulpini de culoare brun-negricioasă până la cenuşiu-închis.