Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Ce trebuie să faci astăzi, de Ovidenie, ca să ai noroc şi să fii ferit de rele! Legende, tradiţii şi superstiţii
Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuiește Ovidenia sau Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.
De Redactia Observator la 21.11.2017, 06:56
Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuiește Ovidenia sau Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.
Aşezată în sinaxar între cele patru mari sărbători, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, prăznuită la 21 noiembrie, datează din secolul al –VIII-lea.
Ziua de mâine ne aminteşte de un moment de seamă din viaţa aceleia care avea să devină mai târziu Născătoarea de Dumnezeu, este ziua în care ne amintim de aducerea la Templul din Ierusalim a copilei de trei ani.
Viaţa Maicii Domnului este împodobită cu multe minuni.
Naşterea ei din părinţii Ioachim şi Ana, cei doi soţi din Nazaretul Galileii, este o minune care mărturiseşte că Bunul Dumnezeu a împlinit rugăciunile lor ca să nu rămână fără copii. În speranţa şi dragostea lor de a avea moştenitori au făgăduit în faţa Tatălui Ceresc că primul copil îl vor închina în slujba Bisericii. Rugăciunile lor nu au rămas nerăsplătite şi când se aşteptau mai puţin au dobândit un copil, o fetiţă. Copila lor a primit numele Miriam sau Maria, care înseamnă „ cea aleasă”, „ cea plăcută”, sau „cea frumoasă”.
Când a împlinit vârsta de trei ani a fost adusă la templul lui Solomon din Ierusalim şi încredinţată mai marelui templului, arhiereului Zaharia, ca el să supravegheze în legea Domnului educaţia Mariei. Primind pe frageda copilă, a intrat cu ea în sfânta sfintelor, locul unde intra numai arhiereul o dată în an.
A cunoscut şi învăţat aici rânduielile postului, practicile bisericeşti şi rugăciunea. În această ambianţă, de meditaţie şi rugăciune a trăit Fecioara Maria timp de 12 ani.
Potrivit tradiţiei, la împlinirea vârstei de 15 ani, fecioarele părăseau templul pentru a se întoarce la familiile lor în vederea căsătoriei. Însă Fecioara Maria a făcut cunoscut tuturor faptul că îşi doreşte să ducă o viaţă sfântă, în feciorie.
Această zi de „Intrare în Biserică a Maicii Domnului”, a rămas în amintirea creştinilor drept sărbătoarea care marchează începutul pregătirii pentru marea şi unica misiune de răscumpărare a omului pierdut. În acelaşi timp ea arată importanţa si rolul Bisericii de a mântuii pe om din robia păcatului.
Tradiţii şi obiceiuri de Intrarea Maicii Domnului în Biserica (Ovidenia)
Intrarea în Biserica a Maicii Domnului, în calendarul popular corespunde cu celebrarea unei divinităţi a lupilor, Filipul cel Mare sau Filipul cel Şchiop. Bătrânii spun că cerurile se deschid de Ovidenie, iar animalele încep să vorbească. Noaptea se fac descântece, se pot efectua previziuni meteorogice deorece cum va fi vremea în această zi, aşa va fi toată iarna.
De Ovidenie se ung uşile şi ferestrele cu usturoi împotriva farmecelor. Se fac pomeni pentru cei înecaţi iar cei care au murit fără lumânare li se aprinde una. Cei care ţin sărbătoarea cred că vor avea belşug în case, de aceea este ţinută cu sfinţenie în special în zona rurală.
De ziua Intrării în Biserică a Maicii Domnului sau Sărbătoarea Luminii creştinii au dezlegare la peşte, vin şi ulei.
Maica Domnului izbăvitoarea
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este simbolul intrării şi reînvierii noastre sufleteşti şi trupeşti. În planul iconomiei de desăvârşire şi de mântuire, Fecioara Maria ocupă primul loc între fiinţele omeneşti. Prin ea Dumnezeu se face om, ca pe om să îl dezrobească din robia păcatului, să îl urce până la demnitatea cea mai înaltă a slavei dumnezeieşti.
Pentru fiecare dintre noi şi pentru întreg neamul omenesc, Maica Domnului se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre. Se roagă neîncetat Fiului Său iubit ca în ziua judecăţii să nu îşi ia mila şi iubirea sa de la noi păcătoşii.
Prin ea ne sfinţim noi toţi, în fiinţa noastră sufletească şi trupească şi prin ea lumea creată de Dumnezeu îşi dobândeşte desăvârşirea ei. Ea ne îndeamnă ca înăuntrul conştiinţei noastre să nu punem capăt niciodată rugăciunii noastre către Dumnezeu pentru a noastră izbăvire şi mântuire în desăvârşire.
Numai Ea, prin rugăciunea şi mila ei către Dumnezeu ne poate ridica din mocirla păcatelor, ne poate scăpa de neputinţa legată de puţinătatea noastră. Înăuntrul inimilor noastre trebuie să zămislească neîncetat rugăciunile şi cântările către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Ea va rămâne de-a pururi nădejdea bunătăţilor celor veşnice.
