Legenda celui mai înfricoşător lac din Bucureşti: Lacul Morii sau “Lacul Morţii”. Se spune că locul este BLESTEMAT! Ororile făcute de Ceauşescu

Lucrările la lacul de acumulare de pe râul Dâmbovița au început în iulie 1985, iar în 21 august 1986 a fost închis stăvilarul Ciurel și apele Dâmboviței au început să se adune în spatele zăgazurilor din pământ și beton. Ideea construirii Lacului Morii a fost una cat se poate de practică: s-a dorit protejarea capitalei București de inundații.

Lacul Morii sau “Lacul Morții”

Lacul Morii sau “Lacul Morții”, cum îl numesc unii, este un tărâm al spiritelor scufundate în adâncuri. Aşa cred cei mai mulţi dintre locuitorii din zonă. Amenajarea Complexă a Râului Dâmbovița, cum e așternut pe piatra de la Barajul Ciurel, n-a durat mult. Un întreg cartier a fost ras de pe fața pământului pentru a lăsa loc Lacului Morii. Toți cei de la case au fost mutați la bloc, în apartamente. De asemenea, pentru a putea ridica barajul de aici, s-a decis ca cimitirul, care stătea în calea buldozerelor, să fie mutat, iar biserica Sfântul Nicolae să fie distrusă. Ce trebuie menționat este că lăcașul de cult a fost demolat chiar într-o zi de sărbătoare, mai exact de Sfinții Constantin și Elena.

Potrivit legendelor, cadavrele din cimitir trebuiau mutate până la o anumită dată, însă au fost mutate doar 11.000 de decedați, în două luni, în alte locuri. Groparii și soldații au trebăluit non-stop. De asemenea, pentru că se dorea începerea lucrărilor imediat, mașinile au intrat direct peste osemintele rămase aici. Cei care nu şi-au mutat morţii până la termenul fixat de autorităţi s-au trezit într-o bună zi că buldozerele intraseră pur şi simplu peste morminte. Oasele amestecate cu pământul răscolit erau peste tot, iar unii au luat ce au mai apucat, fără a şti măcar dacă osemintele erau sau nu ale celor dragi.