Orașul în care toţi oamenii locuiesc într-un bloc de 14 etaje. În interior se află şi o biserică, o secţie de poliţie şi un spital

Într-unul dintre cele mai îndepărtate colțuri ale Statelor Unite se află un oraș cum nu s-a mai văzut. Întreaga sa populație locuiește, lucrează și socializează sub același acoperiș, navigând în viața de zi cu zi între zidurile unei singure clădiri cu 14 etaje. Este vorba despre Whittier, Alaska.

• Ordonanţa "trenuleţ", adoptată luni. Toate tăierile pregătite de Guvern pentru a reduce deficitul bugetar

Construită în timpul Războiului Rece drept cazarmă militară, structura servește acum drept centru comunitar de sine stătător, găzduind apartamente, un oficiu poștal, un magazin alimentar, o clinică medicală, o biserică și chiar o secție de poliție, informează The Sun.

Acest aranjament unic creează un sentiment de prietenie şi apropiere între rezidenți și promovează un stil de viață care îmbină izolarea cu comunicarea. Dar farmecul orașului Whittier nu constă doar în comunitatea sa remarcabilă, ci și în istoria sa bogată și în importanța sa strategică ca poartă de acces către sălbăticia Alaskăi.

Povestea "Oraşului sub un singur acoperiş"

Povestea oraşului începe cu băștinașii Chugach, care foloseau zona ca o rută crucială pentru a accesa Turnagain Arm. Acest pasaj natural conecta apele spre interiorul Alaskăi, permițând comerțul și transportul. La mijlocul secolului al XX-lea, rolul orașului Whittier s-a schimbat radical. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata americană a recunoscut poziția strategică a orașului.

Înconjurat de munți și adesea acoperit de nori, Whittier era un port ideal, aproape invizibil pentru operațiunile militare. Construcția căii ferate federale în 1943 i-a consolidat și mai mult importanța, permițând transportul eficient al mărfurilor, trupelor și proviziilor.

Două structuri emblematice definesc moștenirea de după război a orașului Whittier: clădirea Buckner, acum abandonată, supranumită cândva „orașul sub un singur acoperiș” pentru facilitățile sale autonome, și turnurile Begich, încă în funcțiune, construite inițial pentru a găzdui personalul militar.

Rezistența orașului a fost pusă la încercare în 1964, când cutremurul din Vinerea Mare - cel mai puternic seism din istoria Americii de Nord - a declanșat tsunami-uri care au provocat distrugeri semnificative. Whittier s-a reconstruit și a trecut de la o bază militară la un oraș civil, constituindu-se ca oraș în 1969. Begich Towers nu este doar o clădire rezidențială, ci și inima orașului Whittier.

Cum descriu rezidenţii clădirea unică

Între zidurile sale se află servicii esențiale precum un magazin alimentar, o școală, un oficiu poștal și chiar departamentul de poliție al orașului. Această centralizare este practică, în special având în vedere climatul subarctic adesea aspru din Whittier, unde zăpada abundentă și vânturile puternice pot izola orașul timp de săptămâni. Având în vedere riscul ridicat ca rezidenții să rămână blocați în casele lor sau în alte clădiri, este mai ușor pentru oameni să locuiască în aceeași clădire și să poată avea acces la servicii.

Rezidenții descriu viața în Begich Towers ca fiind atât convenabilă, cât și orientată către comunitate. Zonele comune încurajează interacțiunea socială, iar clădirea găzduiește frecvent evenimente, de la grătare la sărbători. Camerele apropiate favorizează relațiile puternice, făcând ca cetăţenii din Whittier să se simtă ca o familie extinsă.

În fiecare vară, orașul primește peste 700.000 de vizitatori dornici să exploreze fiordurile, ghețarii și viața sălbatică din Prince William Sound. Astăzi, Whittier este atât un cămin liniștit pentru locuitorii săi, cât și un centru aglomerat pentru turiștii care explorează natura sălbatică a Alaskăi.