Rămășițe ale soldaților uciși în bătălia de la Waterloo, descoperite în podul unui belgian

Rămășițe umane despre care se crede că ar fi ale unor soldați uciși în bătălia de la Waterloo au fost descoperite în podul unui belgian. Oamenii de ştiinţă analizează acum rămăşiţele umane pentru a încerca să afle mai multe despre identitatea celor care au murit. Deşi se crede că peste 10.000 de oameni au murit în timpul luptei, numai două cadavre au găsite până acum, potrivit News.ro.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Bătălia a avut loc în apropierea satului Waterloo, la sud de Bruxelles, la 18 iunie 1815. Napoleon Bonaparte a fost învins în cele din urmă aici de armata aliată a Ducelui de Wellington, formată din 68.000 de oameni, ajutat de 45.000 de prusaci aflaţi sub comanda lui Gebhard von Blücher.

Istoricii au stabilit recent că mulţi dintre cei care au căzut la Waterloo au fost dezgropaţi ulterior de fermieri, care le-au vândut rămăşiţele industriei zahărului, pentru a fi folosite într-un proces industrial.

În noiembrie anul trecut, însă, Bernard Wilkin, cercetător principal la Arhivele de Stat ale Belgiei, se afla la Waterloo şi ţinea o conferinţă despre acest proces - în care oasele erau folosite ca un fel de cărbune în purificarea zahărului - când s-a întâmplat ceva uimitor. După prelegere, a povestit cercetătorul pentru CNN, un bătrân a venit la el şi i-a spus: "Dr. Wilkin, am oasele unor prusaci în podul meu".

Bărbatul, care doreşte să-şi păstreze anonimatul, i-a arătat lui Wilkin fotografii ale oaselor şi l-a invitat la casa lui de lângă câmpul de luptă din Plancenoit, unde forţele lui Napoleon s-au confruntat cu prusacii.

Cum au ajuns oasele în podul belgianului

Câteva zile mai târziu, Wilkin a mers acasă la bărbat şi a văzut rămășițele pe care bărbatul le avea încă din anii 1980. El a explicat că la acea vreme conducea un "mic muzeu privat" şi că a primit rămăşiţele pentru a le expune, de la un prieten care le găsise cu câţiva ani mai devreme. Deşi era un colecţionar de suveniruri napoleoniene, bărbatul i-a spus lui Wilkin că nu a putut "din punct de vedere etic" să expună rămăşiţele, aşa că le-a depozitat în podul său. 

Bărbatul locuieşte singur. "S-a hotărât brusc, pentru că este bătrân şi ar putea deceda în următorii ani şi i-a fost teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla cu oasele. Când a văzut cercetările pe care le-am făcut publice vara trecută, s-a gândit: "Tipul ăsta se pricepe la oase şi la războaiele napoleoniene şi lucrează pentru guvern", a povestit Wilkin.

Cercetătorul a mărturisit că a simţit un "amestec de surpriză şi emoţie" când a văzut rămăşiţele. "Unul dintre cranii este profund afectat de o sabie sau de o baionetă, deci este vorba despre o moarte foarte brutală", a detaliat el.

Testele iniţiale au arătat că rămăşiţele aparţin a cel puţin patru soldaţi. Obiectele găsite în apropierea oaselor, inclusiv nasturi din piele şi os, precum şi locul în care au fost descoperite au sugerat că unii dintre cei morţi erau soldaţi prusaci. "La sfârşitul zilei, mi-a dat toate cutiile pentru a le studia. Una dintre rugăminţile pe care mi le-a adresat a fost să le îngrop într-un mod demn", a povestit Wilkin. 

O altă descoperire fascinantă, făcută de un prieten al bărbatului

După ce a dat de oasele din pod, Wilkin a mai avut parte de o surpriză. "Când am fost în vizită, bărbatul mi-a spus: Apropo, mai am un prieten care are probabil patru soldaţi britanici pe care i-a descoperit în timp ce făcea căutări cu un detector de metale lângă Movila Leului, pe câmpul de luptă", a spus el.

"Am fost luat prins prin surprindere, devenea o adevărată nebunie", a mărturisit cercetătorul.

Wilkin a declarat pentru CNN că acele oase au fost examinate ulterior de Dominique Bosquet, un arheolog de la Agenţia Patrimoniului Valon. Ele au fost mutate la Bruxelles, unde sunt studiate de Bosquet şi de o echipă de la Muzeul de Istorie Naturală şi de la Universitatea din Bruxelles.

Descoperirile i-au determinat pe Wilkin şi pe colegii săi să suspecteze că mai multe persoane care locuiesc în apropierea câmpului de luptă ar putea avea, la propriu, schelete în dulapuri. "Este destul de clar că trebuie să vorbim cu oamenii care au trăit acolo timp de generaţii", a spus el.