Pe 14 decembrie 1911, Roald Amundsen era PRIMUL OM care ajungea la Polul Sud. Credea că va muri şi şi-a scris dinainte scrisoarea de adio

Roald Engelbregt Gravning Amundsen, pe numele lui întreg, a fost un explorator norvegian și primul om care a atins Polul Sud

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Roald Engelbregt Gravning Amundsen, pe numele lui întreg, a fost un explorator norvegian și primul om care a atins Polul Sud. Pe 7 Decembrie 1911, Amundsen și echipă lui au ajuns într-un punct pe care nimeni nu-l mai atinsese (88 grade și 23 minute S). Recordul, până atunci, era deținut de Ernest Shackleton (1909). La o săptămâna după această realizare, pe 14 decembrie 1911, Amundsen a ajuns la Polul Sud. 

 El și-a numit bază de aici „polheim”, în traducere liberă însemnând „casa de la pol”. Nefiind sigur dacă vor putea să se întoarcă acasă, Roald a lăsat o scrisoare la această bază regelui Haakon VII al Norvegiei spunându-i de minunată realizare. 

 Roald Amundsen s-a născut într-o familie de căpitani de vas, în orașul Borge. Mamă lui, Hanna Sahlqvist și-a dorit că el (al patrulea fiu al familiei) să evite tradiția familiei de comerț pe mare și și-a încurajat fiul să devină doctor. Roald a îndeplinit dorință mamei, însă doar până la 21 de ani, când mamă lui a murit și el s-a lăsat de facultate pentru o viață pe mare. între 1893 și 1896 a lucrat că marinar pe diferite corăbii. Exploratorul norvegian a fost inspirat de expedițiile lui Fridtjof Nansen și șir John Franklin și a decis să-și dedice viață explorării salbaticiei. 

 Expediții majore în care a participat Roald Amundsen 

 între 1897 și 1899, Amundsen s-a alăturat expediției Antarctice Belgiene, condusă de Adrien de Gerlache,pe vasul RV Belgica, în calitate de ofițer secund. Belgica s-a blocat în apa ingehtata aproape de Marea Bellingshausen. Membrii expediției au devint primii oameni care au iernat acolo. Abia după aproape un an de captivitate (15 februarie 1899), navă a putut fi degajată, iar membrii expediției, s-au întors în Belgia pe 5 noiembrie 1899. Naturalistul român Emil Racoviță a participat și el la această expediție. 

 Roald a învățat multe din această experiență, el relatând că medicul american Fredrick Cook, probabil a salvat echipajul de scorbut, vânând animale și servind membrii echipajului cu carne proaspătă, ce conținea vitamină C. După întoarcerea în Norvegia, Roald și-a obținut brevetul de căpitan i  marină civilă și a început să pregătească prima să expediție: pasajul de nord-vest. Pasajul de nord-vest, care face trecerea între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific prin nordul Americii de Nord, fusese descoperit pe cale terestră în 1822, dar nu fusese străbătut de o navă. Roald l-a vizitat pe idolul sau, Fridtjof Nansen, care i-a propus și un scop științific:  căutarea Polului Nord magnetic. Fridtjof a fost unul dintre oamenii care au sprijinit proiectul. După două ierni petrecute printre ghețuri, Amundsen și echipajul sau reușesc să ajungă în Marea Beaufort și apoi la strâmtoarea Bering, devenind astfel primul navigator care a străbătut Pasajul de Nord-Vest. În 1918, la bordul navei Maud, Roald a traversat Pasajul de nord-est – trecerea dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific prin nordul Eurasiei -, devenind primul om care a traversat amble pasaje din regiunea arctica. Studiile stiinfice efectuate la bordul navei, în timpul acestei expediții, sunt de mare valoare. 

Prima încercare de a ajunge cu avionul la Polul Nord 

 În 1923, Amundsen planifica să zboare deasupra Polului Nord, dar avionul sau s-a prăbușit înainte de plecare. Atunci, Lincoln Ellsworth, un milionar american i-a propus norvegianului  să-i finanțeze acest proiect, cu condiția de a participă și el la expediție. În mai 1925, Ellsworth, Amundsen și alți 4 membri ai echipajului au decolat bordul a două hidroavioane. Ei au zburat până în apropierea Polului Nord, dar au fost nevoiți să aterizeze forțați, pe gheață. Unul dintre avioane a fost deteriorat și au fost siliți să-l abandoneze. După 3 săptămâni în care echipajul a lucrat la amenajarea unei piste de gheață pentru decolare, cu rații alimentare minime, au reușit să decoleze și să ajungă în Norvegia. 

 La un an după, în 1926, în aceeași formulă, plus Oscar Wisting (care îl însoțise pe Amundsen la Polul Sud), echipajul a decolat înspre Polul Nord, la bordul dirijabilului Norge. Ei au survolat survolat Polul Nord geografic pe 12 mai 1926, la oră 01:25 (GMT). Expediția lui Amundsen cu dirijabilul Norge este considerată că fiind prima care a atins, fără absolut nici o îndoială, Polul Nord geografic. Fredrick Cook (1908), Robert Peary (1909) și Richard Byrd (1926), care revendicaseră atingerea Polului Nord, în premira, au fost contestați îndelung și controversele continuă și în ziua de azi. Oricum, Amundsen și Wistling sunt primii oameni care au ajuns la ambii poli. Roald Amundsen s-a retras după succesul ultimei sale expedtii (Norge), având un renume răsunător, nu doar în țara să natală, Norvegia, ci în toată lumea. 

 Dispariția în 1928, dirijabilul Italia (Norge, rebotezat), sub comandă lui Umberto Nobile s-a prăbușit pe banchiză polară, în încercarea unei noi expediții polare. 

La aflarea veştii, Roald Amundsen și alți 5 exploratori s-au alipit la amplul efort internațional de salvare a supraviețuitorilor. Ei au pornit la bordul hidroavionului Latham 47 în căutarea membrilor expediției Italia. Hidroavionul și toți cei aflați la bord au dispărut fără urmă. În mod ironic, câteva zile mai târziu, Nobile și restul supraviețuitorilor de pe Italia, au fost găsiți și salvați. Doar rămășițele unui rezervor și un flotor al hidroavionului Latham au mai fost găsite în apropiere de Tromso. Se crede că avionul s-a prăbușit în Marea Barents, din cauza ceții și că Roald Amundsen și ceilalți membri au murit pe loc, sau la scurt timp după. Corpul lui Amundsen nu a fost nicioadata găsit, chiar dacă autoritățile norvegiene au continuat căutările timp de 4 luni, iar în 2009 marină regală norvegiană a folosit un submarin Hugin 1000 pentru a localiza rămășițele avionului.