Cum dezvoltăm încrederea în sine a copiilor şi care este cea mai mare greşeală pe care o fac unii dintre parinţi sau profesori

Cea mai mare greşeală pe care o fac unii dintre părinţi sau profesori de la şcoală este comparaţia cu ceilalţi copii din jurul lui. 

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Cu totii le cerem celor mici sa fie independenti si sa aiba cele mai bune note din clasa. Si daca nu o fac, atunci ii comparam cu alti colegi, mult mai buni decat ei. Absolut gresit! Timpul nu ne va arata decat un copil timid, în banca lui, la şcoală. Ce aveti de făcut, aflaţi din materialul următor. 

Gabriela Maalouf, psiholog: Micutul care vine la scoala si noi spunem ca este introvert, ca are probleme de adaptare, este foarte posibil sa fie un micut caruia ii e frica ca nu poate sa faca lucruri, poate ca nu poate sa faca lucruri, nu reusesc sa ma incalt destul de repede ca ceilalti si nu reusesc sa ies afara. Poate mi-a scapat sandvisul din mana si am ramas nemancat. poate nu stiu sa cer voie la toaleta si uite o sa am un accident. Sunt copiii care nu au stimulata autonomia acasa. 

Părinţii sunt cei care trebuie să îi încurajeze permanent acasă pe micuţii mai timizi. Să îi lase să descopere încrederea în sine şi să povestească zilnic ei. Iar la şcoală... 

Gabriela Maalouf, psiholog: Să găsească persoane - colegi de sprijin pentru micutii pe care ii observa. Cand avem lucru in echipa la scoala si proiecte nu il expunem unor copii diferiti la inceput, il expunem acelui coleg de incredere, dupa care putem sa largim zona lui de siguranta. 

Dacă îl comparăm doar ca să îl certăm, atunci suntem pe drumul greşit

Cea mai mare greseala pe care o fac unii dintre parinti sau profesori de la scoala este comparatia cu ceilalti copii din jurul lui. 

Gabriela Maalouf, psiholog: Trebuie sa facem diferenţa comparatia sanatoaasa si nesanatoasa. Imi place programul lui, are o rutina invata si are o rutina. Fara sa spunem el a luat 10, el e bun si tu nu esti bun. Asta e o comparatie nasanatoasa.

Cand nu ii dau copilului resursa, ia uite ce a facut. De ce colegul tau a luat 10 si tu ai luat o nota mica. pentru ca a avut program si a mobilizat emotiile, trebuie sa spunem ca si el poate. Daca il comparam doar ca sa il certam, atunci suntem pe drumul gresit. Suntem intr-o eroare. 

Daniela Voinea, profesor: Nu facem comparatii. Niciodata. In niciu caz. Tu esti mai bun si mai putin bun. Lucrurile astea le vorbim cu copiii in particular. Le vorbim cu parintii in particular. Fiecare a luat ceea ce trebuie pentru ca...explicam in particular de ce. 

Poate ca colegul lui nu poate ceva ce poate copilul meu. Pe asta nu am de unde sa o stiu. Fiecare are capacitatile lui, fiecare are dispozitia lui genetica, nu pot fi toti la fel, nici noi, adultii, nu trebuie sa incercam sa vedem daca al meu e mai bun sau mai slab, sau eu ca profesor sa fac asta, ca discriminare, de a vorbi si de a face o comparatie intre copii. 

Si mai e ceva! Niciodata la scoala, profesorii nu ar trebui sa alinieze toti copiii pe aceeasi treapta a progresului. Important e sa vada cat a evoluat, cat a crescut, si nu doar unde a ajuns fata de colegul de banca.