EDITORIAL Bogdan Dinu. Cu răspundere, bună credință, prea puțină pregătire și curaj orb

Cu jurământul în gând și cu un curaj orb. Sunt mai puțini, dar vor să salveze. Pentru că foarte mulți au îmbrăcat uniforma din pasiune... și cam atât. Sunt cuvinte cu care pot să caracterizez foarte mulți polițiști din stradă, care n-au împlinit nici măcar 30 de ani. Mult mai implicați, mult mai dedicați. Inclusiv șefii din Poliție văd eforturile aduse de noua generație.

• Ce vor românii de la România? Fii parte a campaniei Observator. Spune-ne ce vrei TU de la România printr-un video de 30 de secunde
• Premiera noului sezon Chefi la cuțite din 17 Noiembrie, Duminică 20:00, Luni, Marți și Miercuri 20:30 pe Antena 1 și AntenaPLAY
• Cât economisim dacă punem deoparte 1 leu pe zi, timp ce 5 ani. Cum să împărţim banii ca să nu trăim de la o lună la alta

Doi polițiști din București semnează cel mai recent caz. Au intrat într-un apartament în flăcări ca să îi salveze pe locatari. Și au reușit. O inițiativa demnă de lăudat.

Păcat că povestea nu s-a încheiat aici, că am fi avut un final fericit. În realitate, însă, intervenția se putea încheia tragic atât pentru oamenii prinși în incendiu, cât și pentru agenți. Și nu are sens să ascundem asta.

Cei doi polițiști au ajuns în grija medicilor. Au inhalat fum, au avut arsuri și și-au pârlit părul și sprâncenele. O sursă mi-a dat câteva detalii din raportul intervenției.

În momentul în care agenții au spart ușa locuinței, au rămas blocați în fața ei. Când ușa s-a deschis, fluxul de oxigen a crescut și a alimentat focul. Au devenit ținte pentru flăcările care s-au "hrănit" cu doza de oxigen. Asta le-a produs cele mai multe arsuri.

Raportul ne arată, inclusiv în cazul ăsta, că oricât de bune ar fi fost intențiile agenților, pregătirea lasă mult de dorit. Nu doar în cazul lor, nu doar la Secția 9, nu doar în București. Problema asta o au polițiștii din toată țara. Și asta îi transformă, într-o anumită măsură, în carne de tun. În cazul pompierilor, conduita în situații de urgență spune clar că siguranța salvatorului primează. Nu poți să îi ajuți pe alții dacă tu riști să devii o victimă.

Legea spune că polițistul de la ordine publică ar trebui să aibă parte de vreo 6 ore de pregătire fizică pe săptămână. În realitate, foarte mulți dintre ei îmi spun că orele se țin doar pe hârtie.

Unii dintre ei ajung, uneori, la stagii de pregătire, de conducere defensivă sau de prim ajutor. Înființarea Serviciilor de Pregătire Profesională a adus o schimbare, cât de mică. Dar în continuare mulți se pregătesc doar când se apropie evaluările SPP, ca să treacă testarea.

Evaluările periodice verifică, mai mult, condiția fizică a agenților: viteză, rezistență, flotări, abdomene... știți voi, ca la școală. Realitatea ne arată zilnic că polițistul din teren trebuie să aibă o pregătire mult mai amplă, mult mai potrivită intervențiilor la care participă.

Deficitul de personal e tot mai mare. Pe de-o parte, faptul că rămân tot mai puțini limitează, evident, timpul pe care îl pot petrece în sălile de antrenamente. Pe de altă parte, agenții vechi, cu experiență, de la care pot învăța, aleg să iasă la pensie sau pur și simplu să plece din sistem. Și ca peste tot, și în poliție se fură. Meseria.