Postul reface sufletul, mintea şi trupul
De Octavia Geamănu la 15.03.2021, 10:59
E o zi bună să vă amintiti ce a spus Părintele Arsenie Boca. “Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea". “Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne şi cele asemenea ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul. Postul nu e, mai ales în creştinism, numai un regim al stomacului", (Cuvinte vii - Părintele Arsenie Boca).
„Sfinţii Părinţi, cei de demult, au băgat de seamă că toate relele de la stomac încep, de aceea au zis o vorbă aspră, că postul este poarta şl patrafirul este uşa (către împărăţia lui Dumnezeu). Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime repede va fi încolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Şi să vedeţi cum: mâncarea de carne, şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca sa se facă sânge are nevoie de fiere, care este o otravă - veninul nostru. Fierea aceasta topeşte carnea şi grăsimea, întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare. Dacă sporeşte mâncarea de carne, sporeşte şi otrava, cu care trebuie topită carnea. Şi atâta sporeşte otrava, încât nu mai încape în beşica ficatului, şi atunci simţi dureri la capătul pieptului, căci stă beşica să crape de plină. Fierea câtă nu încape, umblă prin sânge de sus în jos fără rost şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte, şi de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia. Din fierea care atacă nervii. Aici e cheia, de ce se supară unii aşa de uşor, din nimicuri, din fleacuri; să moară de supărare că le e plin sângele de fiere şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii', (Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca. Familia creştină).
De ani buni citesc ce-a spus Părintele Arsenie Boca şi încerc să şi aplic. Că nu-mi iese, asta se înţelege. În plus, n-am ţinut niciodată în viaţa măcar o zi de post. Real, nu mi-am propus. Îmi doresc în fiecare dimineaţă, în schimb, să trăiesc în echilibru cu ce e în jur, în armonie cu viaţa, să îmi înghit cuvintele pe care n-aş vrea să le aud, să zâmbesc aşa cum aş vrea să mi se zâmbească, să citesc, să ascult, să vorbesc mai puţin cu alţii şi mai mult cu Dumnezeu. Să fiu mai bună, încât atunci când îmi împreun mâinile ca pentru rugăciune, să pot să aud răspunsul Lui.
S-aveţi zile cu bucurii!
