Ştefan Popescu, analist, despre întâlnirea Trump-Zelenski: "Dacă era Kamala preşedinte, ne trântea uşa în nas. Trump ne-o închide peste mână"

"Cearta" din Biroul Oval. Sau cea mai "tensionată" întâlnire televizată din istoria Biroului Oval. 
Sunt titlurile care fac înconjurul lumii, după întâlnirea dintre Zelenski - Trump. Întâlnire la care a participat şi vicepreşedintele JD Vance. Discuţiile despre pace s-au transformat rapid într-un război al declaraţiilor. Un schimb de replici dure. Pentru care, ulterior, liderii administraţiei Trump au pretins scuze. Într-un interviu acordat Fox News, Zelenski a spus răspicat că nu a greşit cu nimic. 

• Mai mulți oficiali din SUA iau în calcul să suspende transporturile de armament aflate în drum spre Ucraina. Zelenski, victima unei ambuscade?

Ștefan Popescu, analist de politică externă, a vorbit în cadrul Observator despre ce impact va avea asupra României întâlnirea dezastruoasă din Biroul Oval.

"O zi, fără îndoială, interesantă și cu foarte multe întrebări, mai multe întrebări decât răspunsuri. Apropo și de această poziție unită, acest front unit pe care europenii, cu excepția Ungariei, îl afișează într-un format extins la Marea Britanie și Norvegia. Rămâne de văzut cât de mult va putea fi susținută această poziție și pentru cât timp. De exemplu, pentru a vă arăta complexitatea situației, ce va face România, dacă americanii vin cu următoarea ofertă: ‘Vă garantăm securitatea, menținem trupele, păstrăm același nivel al angajamentului, dar sprijiniți-ne.’ Ce ar răspunde Bucureștiul? De pildă, eu sunt curios și pentru mine rămâne o întrebare. Sau ce vor răspunde și alți aliați? De aceea, cred că trebuie să folosim acea formulă a lui Cervantes: să dăm timpului pentru a vedea ceea ce se va întâmpla. Dar este clar că interesul american este ca Uniunea Europeană și Ucraina să se înscrie în noua dinamică a raporturilor cu Moscova. Să fie, prin urmare, sprijinitori ai acestei politici și facilitatori, dar nu un obstacol în calea acestei mari strategii".

Domnule Popescu, dincolo de toate aceste efecte pe care cu siguranță le vedem și le vom vedea în continuare, aș vrea să vorbim un pic despre lipsa de diplomație. Odată ce am văzut această întâlnire, abordarea lui Donald Trump, cum vedeți tot ce s-a întâmplat? 

"Lipsa de diplomație trebuie să o lăsăm deoparte, trebuie să o lăsăm deoparte pentru că nu ne ajută. Nu ne ajută decât să ne descărcăm, iar dacă ne descărcăm, vă spun, pentru marea istorie nu contează. Vă mai dau un exemplu de lipsă de diplomație. Ar fi bine să suprapunem anumite imagini, știți, pentru a vedea ceea ce anglo-saxonii numesc the big picture, iar noi, latinii, marea perspectivă globală. Președintele polonez Andrei Duda, ultraconservator, cel care, în timpul primului mandat l-a primit pe Trump la Varșovia și, dacă citiți discursul de la primire, aproape că i-a făcut o statuie lui Donald Trump, a fost ținut două ore în anticameră acum câteva zile și a fost primit doar zece minute. Sigur, i-a spus că este prietenul său, s-a făcut o fotografie foarte frumoasă, o imagine diametral opusă față de cea cu Volodimir Zelenski, dar faptele contează. Prin această manieră brutală, SUA au vrut să semnifice aliatului polonez că Polonia nu mai reprezintă o prioritate pentru Statele Unite ale Americii, că flancul estic și politica vis-a-vis de Ucraina nu mai reprezintă o prioritate. Sigur, în Polonia oamenii dorm liniștiți, pentru că au o poziție mult mai favorabilă decât România. Zona balto-scandinavă reprezintă un contrafort pentru zona Arctică. Vă rog să vă uitați pe hartă. Iar zona Arctică reprezintă o prioritate pentru interesele strategice americane".

Domnule Popescu, un coleg jurnalist de peste ocean spunea: Acesta este adevărul. Este urât, nu ne place, dar măcar acum îl știm. Am ajuns în acest punct?

"Da, dar nu am ajuns abia acum în acest punct. Vreau să vă spun că, dacă facem un exercițiu de imaginație și să spunem că Kamala Harris ar fi ajuns președinte, diferența ar fi fost că ne-ar fi închis ușa politicos în nas, dar Donald Trump ne-o închide peste mână. Și, bineînțeles, vedeți că ne doare, pentru că suntem emoționali. Aceasta este singura diferență. Chiar o administrație democrată ar fi făcut din reluarea dialogului cu Federația Rusă și din corectarea politicii pe care au dus-o până acum o prioritate. De ce? Pentru că, pentru americani, Ucraina reprezintă un conflict al trecutului. Miza este China, miza este zona Arctică, miza este inteligența artificială, fizica cuantică și toate acele noi tehnologii, spațiul, care cu adevărat contează în competiția pentru supremație mondială. În momentul în care facem această ierarhizare, observăm că Ucraina, pentru americani, ține de domeniul trecutului, iar ei vor să o lase în urmă. Apropo de alinierea dintre democrați și republicani, dacă îmi permiteți încă câteva secunde, nu se vede aici o aliniere? De ce Mark Rutte a fost sprijinit să fie secretar general al NATO și nu un lider din estul Europei? Nu e vorba de domnul Iohannis, care avea un CV execrabil și calități slabe de negociator. Putea să fie un polonez sau un baltic, dar nu au vrut o personalitate de pe flancul estic. Kaja Kallas a fost, acum două zile, reprezentanta pe politică externă la Washington și a fost total ignorată. Nu pentru că Uniunea Europeană nu are o politică externă, ci pentru că șeful diplomației europene – această formulă pretențioasă – este cam goală de conținut și pentru că ea provenea de pe flancul estic și avea poziții prea dure față de Federația Rusă".